Psalmi, psalm 18
- (Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cÓntării acesteia, cÓnd l -a scăpat Domnul din mÓna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mÓna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
- Doamne, Tu eşti stÓnca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stÓnca mea, Ón care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi Óntăritura mea!
- Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sÓnt izbăvit de vrăjmaşii mei.
- Mă Ónconjuraseră legăturile morţii, şi mă Óngroziseră rÓurile pieirii;
- mă Ónfăşuraseră legăturile mormÓntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
- Dar, Ón strÓmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pÓnă la El, pÓnă la urechile Lui.
- Atunci s'a sguduit pămÓntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mÓniase.
- Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţÓşneau din ea.
- A plecat cerurile, şi S'a pogorÓt: un nor gros era supt picioarele Lui.
- Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vÓntului.
- خntunerecul Şi -l făcuse Ónvelitoare, iar cortul Lui, Ómprejurul Lui, erau nişte ape Óntunecoase şi nori negri.
- Din strălucirea, care se răsfrÓngea Ónaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
- Domnul a tunat Ón ceruri, Cel Prea خnalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
- A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a Ónmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
- Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
- El Şi -a Óntins mÓna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
- m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decÓt mine.
- Ei năvăliseră deodată peste mine Ón ziua strÓmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
- El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
- Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mÓnilor mele:
- căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit Ómpotriva Dumnezeului meu.
- Toate poruncile Lui au fost Ónaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
- Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
- Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mÓnilor mele Ónaintea ochilor Lui.
- Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
- cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
- Tu mÓntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
- Da, Tu Ómi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, Ómi luminează Óntunerecul meu.
- Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti Ónarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid Óntărit.
- Căile lui Dumnezeu sÓnt desăvÓrşite, CuvÓntul Domnului este Óncercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
- Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stÓncă, afară de Dumnezeul nostru?
- Dumnezeu mă Óncinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
- El Ómi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe Ónălţimile mele
- El Ómi deprinde mÓnile la luptă, aşa că braţele mele Óntind arcul de aramă.
- Tu Ómi dai scutul mÓntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi Óndurarea Ta mă face mare.
- Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
- Urmăresc pe vrăjmaşii mei, Ói ajung, şi nu mă Óntorc pÓnă nu -i nimicesc.
- خi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
- Tu mă Óncingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
- Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul Ónaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
- Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
- خi pisez ca praful, pe care -l ia vÓntul, Ói calc Ón picioare ca noroiul de pe uliţe.
- Tu mă scapi din neÓnţelegerile poporului; mă pui Ón fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, Ómi este supus.
- El ascultă de mine la cea dintÓi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
- Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurÓnd din cetăţuile lor.
- Trăiască Domnul, şi binecuvÓntată să fie StÓnca mea! Mărit să fie Dumnezeul mÓntuirii mele,
- Dumnezeu, răzbunătorul meu, care Ómi supune popoarele,
- şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă Ónalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
- Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cÓnta spre slava Numelui Tău.
- El dă mari izbăviri Ómpăratului Său, şi dă Óndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
|
Выбор перевода и языка
|