Faptele Apostolilor, capitol 4
- Pe c‚nd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,
- foarte necăjiţi că Ónvăţau pe norod, şi vesteau Ón Isus Ónvierea din morţi.
- Au pus m‚inile pe ei, şi i-au aruncat Ón temniţă p‚nă a doua zi; căci se Ónserase.
- Œnsă mulţi din cei ce auziseră cuv‚ntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.
- A doua zi, mai marii norodului, bătr‚nii şi cărturarii s-au adunat Ómpreună la Ierusalim,
- cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
- Au pus pe Petru şi pe Ioan Ón mijlocul lor, şi i-au Óntrebat: ÑCu ce putere, sau Ón numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?î
- Atunci Petru, plin de Duhul Sf‚nt, le-a zis: ÑMai mari ai norodului şi bătr‚ni ai lui Israel!
- Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem Óntrebaţi cum a fost vindecat,
- s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se Ónfăţişează Ónaintea voastră pe deplin sănătos, Ón Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a Ónviat din morţi.
- El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă Ón capul unghiului.í
- Œn nimeni altul nu este m‚ntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, Ón care trebuie să fim m‚ntuiţi.î
- C‚nd au văzut ei Óndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, Óntruc‚t ştiau că erau oameni necărturari şi de r‚nd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
- Dar fiindcă vedeau l‚ngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic Ómpotrivă.
- Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s-au sfătuit Óntre ei,
- şi au zis: ÑCe vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.
- Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe Ón norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum Óncolo să nu mai vorbească nimănui Ón Numele acesta.î
- Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai Ónveţe pe oameni Ón Numele lui Isus.
- Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: ÑJudecaţi voi singuri dacă este drept Ónaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi dec‚t de Dumnezeu;
- căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.î
- I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele Ónt‚mplate.
- Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
- După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătr‚nii.
- C‚nd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi Ómpreună către Dumnezeu, şi au zis: ÑStăp‚ne, Doamne, care ai făcut cerul, păm‚ntul, marea şi tot ce este Ón ele!
- Tu ai zis prin Duhul Sf‚nt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ,Pentru ce se Óntăr‚tă neamurile, şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?
- Œmpăraţii păm‚ntului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit Ómpotriva Domnului şi Ómpotriva Unsului Său.í
- Œn adevăr, Ómpotriva Robului Tău celui sf‚nt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au Ónsoţit Ón cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
- ca să facă tot ce hotăr‚se mai dinainte m‚na Ta şi sfatul Tău.
- Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuv‚ntul Tău cu toată Óndrăzneala,
- şi Óntinde-Ţi m‚na, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sf‚nt, Isus.î
- După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sf‚nt, şi vesteau Cuv‚ntul lui Dumnezeu cu Óndrăzneală.
- Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.
- Apostolii mărturiseau cu multă putere despre Ónvierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
- Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor v‚ndute,
- şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se Ómpărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
- Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, Ón tălmăcire, fiul m‚ng‚ierii, un Levit, de neam din Cipru,
- a v‚ndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.
|
Выбор перевода и языка
|