 Evrei, capitol 6
- De aceea, să lăsăm adevărurile Óncepătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăv‚rşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei Ón Dumnezeu,
- Ónvăţătura despre botezuri, despre punerea m‚inilor, despre Ónvierea morţilor şi despre judecata veşnică.
- Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.
- Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sf‚nt,
- şi au gustat Cuv‚ntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor ñ
- şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie Ónnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.
- C‚nd un păm‚nt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuv‚ntare de la Dumnezeu.
- Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sf‚rşeşte prin a i se pune foc.
- Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care Ónsoţesc m‚ntuirea.
- Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
- Dorim Ónsă ca fiecare din voi să arate aceeaşi r‚vnă, ca să păstreze p‚nă la sf‚rşit o deplină nădejde,
- aşa Ónc‚t să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.
- Dumnezeu, c‚nd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare dec‚t El, s-a jurat pe Sine Ónsuşi,
- şi a zis: ÑCu adevărat te voi binecuv‚nta, şi Óţi voi Ónmulţi foarte mult săm‚nţa.î
- Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dob‚ndit făgăduinţa.
- Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurăm‚ntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neÓnţelegeri dintre ei.
- De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotăr‚rii Lui, a venit cu un jurăm‚nt;
- pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi Ón care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică Ómbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă Ónainte,
- pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,
- unde Isus a intrat pentru noi ca Ónainte mergător, c‚nd a fost făcut ÑMare Preot Ón veac, după r‚nduiala lui Melhisedecî.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia