Ecleziast, capitol 12
- Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău Ón zilele tinereţii tale, p‚nă nu vin zilele cele rele şi p‚nă nu se apropie anii, c‚nd vei zice: ÑNu găsesc nici o plăcere Ón eiî;
- p‚nă nu se Óntunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi p‚nă nu se Óntorc norii Óndată după ploaie;
- p‚nă nu Óncep să tremure paznicii casei (m‚inile), şi să se Óncovoaie cele tari (picioarele); p‚nă nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au Ómpuţinat; p‚nă nu se Óntunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
- p‚nă nu se Ónchid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), c‚nd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor c‚ntăreţelor se aude Ónăbuşit,
- te temi de orice Ónălţime, şi te sperii pe drum; p‚nă nu Ónfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se t‚răşte lăcusta, p‚nă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
- p‚nă nu se rupe funia de argint, p‚nă nu se sfăr‚mă vasul de aur, p‚nă nu se sparge găleata la izvor, şi p‚nă nu se strică roata de la f‚nt‚nă;
- p‚nă nu se Óntoarce ţăr‚na Ón păm‚nt, cum a fost, şi p‚nă nu se Óntoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
- O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
- Pe l‚ngă că Eclesiastul a fost Ónţelept, el a mai Ónvăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a ad‚ncit şi a Óntocmit un mare număr de zicători.
- Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie Óntocmai cuvintele adevărului.
- Cuvintele Ónţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, str‚nse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăp‚n.
- Œncolo, fiule, ia Ónvăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă Ónvăţătură oboseşte trupul.
- Să ascultăm dar Óncheierea tuturor Ónvăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
- Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
|
Выбор перевода и языка
|