Luca, capitol 18
- Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
- El le-a zis: ÑŒntr-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
- Œn cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: ,Fă-mi dreptate Ón cearta cu p‚r‚şul meu.í
- Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar Ón urmă, şi-a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
- totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, Ói voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.í
- Domnul a adăugat: ,Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
- Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
- Vă spun că le va face dreptate Ón cur‚nd. Dar c‚nd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe păm‚nt?î
- A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se Óncredeau Ón ei Ónşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
- ÑDoi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
- Fariseul sta Ón picioare, şi a Ónceput să se roage Ón sine astfel: ,Dumnezeule, Œţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
- Eu postesc de două ori pe săptăm‚nă, dau zeciuială din toate veniturile mele.í
- Vameşul sta departe, şi nu Óndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea Ón piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!í
- Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogor‚t acasă socotit neprihănit dec‚t celălalt. Căci oricine se Ónalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi Ónălţat.î
- I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, c‚nd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
- Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ÑLăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Œmpărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
- Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Œmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra Ón ea.î
- Un fruntaş a Óntrebat pe Isus: ÑBunule Œnvăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?î
- ÑPentru ce Mă numeşti bun?î i-a răspuns Isus. ÑNimeni nu este bun dec‚t Unul singur: Dumnezeu.
- Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.î
- ÑToate aceste lucruriî, I-a zis el, Ñle-am păzit din tinereţea mea.î
- C‚nd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: ÑŒţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, Ómparte la săraci, şi vei avea o comoară Ón ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.î
- C‚nd a auzit el aceste cuvinte, s-a Óntristat de tot; căci era foarte bogat.
- Isus a văzut că s-a Óntristat de tot, şi a zis: ÑC‚t de anevoie vor intra Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
- Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, dec‚t să intre un om bogat Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu.î
- Cei ce-L ascultau, au zis: ÑAtunci cine poate fi m‚ntuit?î
- Isus a răspuns: ÑCe este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.î
- Atunci Petru a zis: ÑIată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.î
- Şi Isus le-a zis: ÑAdevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Œmpărăţia lui Dumnezeu,
- şi să nu primească mult mai mult Ón veacul acesta de acum, iar Ón veacul viitor, viaţa veşnică.î
- Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: ÑIată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va Ómplini.
- Căci va fi dat Ón m‚na Neamurilor; Œl vor batjocori, Œl vor ocărÓ, Œl vor scuipa;
- şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Œl vor omorÓ, dar a treia zi va Ónvia.î
- Ei n-au Ónţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
- Pe c‚nd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea l‚ngă drum şi cerşea.
- C‚nd a auzit norodul trec‚nd, a Óntrebat ce este.
- I-au spus: ÑTrece Isus din Nazaret.î
- Şi el a strigat: ÑIsuse, Fiul lui David, ai milă de mine!î
- Cei ce mergeau Ónainte, Ól certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ÑFiul lui David, ai milă de mine!î
- Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a Óntrebat:
- ÑCe vrei să-ţi fac?î ÑDoamneî, a răspuns el, Ñsă-mi capăt vederea.î
- Şi Isus i-a zis: ÑCapătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a m‚ntuit.î
- Numaidec‚t, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, c‚nd a văzut cele Ónt‚mplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
|
Выбор перевода и языка
|