 John, capitol 12
- Cu şase zile Ónainte de Paşte, Isus a venit Ón Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care Ól Ónviase din morţi.
- Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
- Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
- Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L v‚ndă, a zis:
- ÑDe ce nu s-a v‚ndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?î
- Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea Ón ea.
- Dar Isus a zis: ÑLasă-o Ón pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua Óngropării Mele.
- Pe săraci Ói aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.î
- O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era Ón Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l Ónviase din morţi.
- Preoţii cei mai de seamă au hotăr‚t să omoare şi pe Lazăr,
- căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau Ón Isus.
- A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus Ón Ierusalim,
- a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit Ón Ónt‚mpinare, strig‚nd: ÑOsana! Binecuv‚ntat este Cel ce vine Ón Numele Domnului, Œmpăratul lui Israel!î
- Isus a găsit un măgăruş, şi a Óncălecat pe el, după cum este scris:
- ÑNu te teme, fiica Sionului; iată că Œmpăratul tău vine călare pe m‚nzul unei măgăriţe.î
- Ucenicii Lui n-au Ónţeles aceste lucruri de la Ónceput; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le Ómpliniseră cu privire la El.
- Toţi cei ce fuseseră Ómpreună cu Isus, c‚nd chemase pe Lazăr din morm‚nt şi-l Ónviase din morţi, mărturiseau despre El.
- Şi norodul I-a ieşit Ón Ónt‚mpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
- Fariseii au zis deci Óntre ei: ÑVedeţi că nu c‚ştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!î
- Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se Ónchine la praznic,
- s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ÑDomnule, am vrea să vedem pe Isus.î
- Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
- Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑA sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
- Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de gr‚u, care a căzut pe păm‚nt, nu moare, răm‚ne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
- Cine Óşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine Óşi urăşte viaţa Ón lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.
- Dacă Œmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Œmi slujeşte cineva, Tatăl Ól va cinsti.
- Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?Ö Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?Ö Dar tocmai pentru aceasta am venit p‚nă la ceasul acesta!
- Tată, proslăveşte Numele Tău!î Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: ÑL-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!î
- Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ÑUn Ónger a vorbit cu El!î
- Isus a răspuns: ÑNu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
- Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăp‚nitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
- Şi după ce voi fi Ónălţat de pe păm‚nt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.î ñ
- Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ñ
- Norodul I-a răspuns: ÑNoi am auzit din Lege că Hristosul răm‚ne Ón veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie Ónălţat? Cine este acest Fiu al omului?î
- Isus le-a zis: ÑLumina mai este puţină vreme Ón mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă Óntunericul: cine umblă Ón Óntuneric, nu ştie unde merge.
- C‚tă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi Ón lumină, ca să fiţi fii ai luminii.î Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
- Măcar că făcuse at‚tea semne Ónaintea lor, tot nu credeau Ón El,
- ca să se Ómplinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ÑDoamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?î
- De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
- ÑLe-a orbit ochii, şi le-a Ómpietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu Ónţeleagă cu inima, să nu se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.î
- Isaia a spus aceste lucruri c‚nd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
- Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut Ón El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
- Căci au iubit mai mult slava oamenilor dec‚t slava lui Dumnezeu.
- Iar Isus a strigat: ÑCine crede Ón Mine, nu crede Ón Mine, ci Ón Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Eu am venit ca să fiu o lumină Ón lume, pentru ca oricine crede Ón Mine, să nu răm‚nă Ón Óntuneric.
- Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu Ól judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să m‚ntuiesc lumea.
- Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l os‚ndi: Cuv‚ntul, pe care l-am vestit Eu, acela Ól va os‚ndi Ón ziua de apoi.
- Căci Eu n-am vorbit de la Mine Ónsumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Ónsuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
- Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile, pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.î
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia