Apocalipsa lui Ioan, capitol 12
- Œn cer s-a arătat un semn mare: o femeie Ónvăluită Ón soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
- Ea era Ónsărcinată, ţipa Ón durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
- Œn cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi Ómpărăteşti pe capete.
- Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe păm‚nt. Balaurul a stat Ónaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i măn‚nce copilul, c‚nd Ól va naşte.
- Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să c‚rmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
- Şi femeia a fugit Ón pustie, Óntr-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.
- Şi Ón cer s-a făcut un război. Mihail şi Óngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu Óngerii lui s-au luptat şi ei,
- dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit Ón cer.
- Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care Ónşeală Óntreaga lume, a fost aruncat pe păm‚nt; şi Ómpreună cu el au fost aruncaţi şi Óngerii lui.
- Şi am auzit Ón cer un glas tare, care zicea: ÑAcum a venit m‚ntuirea, puterea şi Ómpărăţia Dumnezeului nostru, şi stăp‚nirea Hristosului Lui; pentru că p‚r‚şul fraţilor noştri, care zi şi noaptea Ói p‚ra Ónaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
- Ei l-au biruit, prin s‚ngele Mielului şi prin cuv‚ntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar p‚nă la moarte.
- De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi Ón ceruri! Vai de voi, păm‚nt şi mare! Căci diavolul s-a pogor‚t la voi, cuprins de o m‚nie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.
- C‚nd s-a văzut balaurul aruncat pe păm‚nt, a Ónceput să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.
- Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele Ón pustie, Ón locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui.
- Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un r‚u, după femeie, ca s-o ia r‚ul.
- Dar păm‚ntul a dat ajutor femeii. Păm‚ntul şi-a deschis gura, şi a Ónghiţit r‚ul, pe care-l aruncase balaurul din gură.
- Şi balaurul, m‚niat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
|
Выбор перевода и языка
|