Apocalipsa lui Ioan, capitol 10
- Apoi am văzut un alt Ónger puternic, care se pogora din cer, Ónvăluit Óntr-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte st‚lpi de foc.
- Œn m‚nă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul st‚ng pe păm‚nt,
- şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. C‚nd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
- Şi c‚nd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ÑPecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!î
- Şi Óngerul, pe care-l văzusem st‚nd Ón picioare pe mare şi pe păm‚nt, şi-a ridicat m‚na dreaptă spre cer,
- şi a jurat pe Cel ce este viu Ón vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, păm‚ntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,
- ci că Ón zilele Ón care Óngerul al şaptelea va suna din tr‚mbiţa lui, se va sf‚rşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
- Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: ÑDu-te de ia cărticica deschisă din m‚na Óngerului, care stă Ón picioare pe mare şi pe păm‚nt!î
- M-am dus la Ónger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ÑIa-oî, mi-a zis el, Ñşi măn‚ncă-o; ea Óţi va amărÓ p‚ntecele, dar Ón gura ta va fi dulce ca mierea.î
- Am luat cărticica din m‚na Óngerului, şi am m‚ncat-o: Ón gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am m‚ncat-o, mi s-a umplut p‚ntecele de amărăciune.
- Apoi mi-au zis: ÑTrebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi Ómpăraţi.î
|
Выбор перевода и языка
|