Apocalipsa lui Ioan, capitol 16
- Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte Óngeri: ÑDuceţi-vă, şi vărsaţi pe păm‚nt cele şapte potire ale m‚niei lui Dumnezeu!î
- Cel dint‚i s-a dus şi a vărsat potirul lui pe păm‚nt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se Ónchinau icoanei ei.
- Al doilea a vărsat potirul lui Ón mare. Şi marea s-a făcut s‚nge, ca s‚ngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era Ón mare.
- Al treilea a vărsat potirul lui Ón r‚uri şi Ón izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut s‚nge.
- Şi am auzit pe Óngerul apelor zic‚nd: ÑDrept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sf‚nt, pentru că ai judecat Ón felul acesta.
- Fiindcă aceştia au vărsat s‚ngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea s‚nge. Şi sunt vrednici.î
- Şi am auzit altarul zic‚nd: ÑDa, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!î
- Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
- Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăp‚nire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
- Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi Ómpărăţia fiarei a fost acoperită de Óntuneric. Oamenii Óşi muşcau limbile de durere.
- Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.
- Al şaselea a vărsat potirul lui peste r‚ul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea Ómpăraţilor, care au să vină din Răsărit.
- Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
- Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la Ómpăraţii păm‚ntului Óntreg, ca să-i str‚ngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ñ
- ÑIată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi Óşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!î ñ
- Duhurile cele rele i-au str‚ns Ón locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
- Al şaptelea a vărsat potirul lui Ón văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: ÑS-a isprăvit!î
- Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt, aşa de tare, cum, de c‚nd este omul pe păm‚nt, n-a fost un cutremur aşa de mare.
- Cetatea cea mare a fost Ómpărţită Ón trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei m‚niei Lui.
- Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.
- O grindină mare, ale cărei boabe c‚ntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.
|
Выбор перевода и языка
|