Ezechiel, capitol 10
- M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
- Şi Domnul a zis omului aceluia Ómbrăcat Ón haine de in: ÑV‚ră-te Óntre roţile de sub heruvimi, umple-ţi m‚inile cu cărbunii aprinşi care sunt Óntre heruvimi, şi Ómprăştie-i peste cetate!î Şi el s-a v‚r‚t Óntre roţi sub ochii mei.
- Heruvimii stăteau Ón partea dreaptă a casei, c‚nd s-a v‚r‚t omul acela Óntre roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
- Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a Óndreptat spre pragul casei, aşa Ónc‚t Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
- V‚j‚itul aripilor heruvimilor s-a auzit p‚nă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, c‚nd vorbeşte,
- C‚nd a poruncit deci omului aceluia Ómbrăcat Ón haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat l‚ngă roţi.
- Atunci un heruvim a Óntins m‚na Óntre heruvimi spre focul care era Óntre heruvimi; a luat foc, şi l-a pus Ón m‚inile omului aceluia Ómbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.
- La heruvimi se vedea ceva ca o m‚nă de om sub aripile lor.
- M-am uitat, şi iată că l‚ngă heruvimi erau patru roţi; o roată l‚ngă un heruvim şi o roată l‚ngă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
- După Ónfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este Ón mijlocul altei roţi.
- C‚nd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se Ónv‚rteau Ón mers, ci mergeau Óncotro mergea capul, fără să se Ónv‚rtească Ón mersul lor.
- Tot trupul heruvimilor, spatele lor, m‚inile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
- Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: ÑRoţi Ónv‚rtitoare.î
- Fiecare avea patru feţe; faţa celui dint‚i era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.
- Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem l‚ngă r‚ul Chebar.
- C‚nd mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi c‚nd Óşi Óntindeau heruvimii aripile ca să se Ónalţe de la păm‚nt, nici roţile nu se depărtau de ei.
- C‚nd se opreau ei, se opreau şi ele, şi c‚nd se Ónălţau ei, se Ónălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era Ón ele.
- Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.
- Heruvimii şi-au Óntins aripile, şi s-au Ónălţat de pe păm‚nt sub ochii mei; c‚nd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
- Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel l‚ngă r‚ul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
- Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o m‚nă de om.
- Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la r‚ul Chebar, cu aceeaşi Ónfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept Ónainte.
|
Выбор перевода и языка
|