 Facerea, capitol 2
- Astfel au fost sf‚rşite cerurile şi păm‚ntul, şi toată oştirea lor.
- Œn ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sf‚rşit lucrarea, pe care o făcuse; şi Ón ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
- Dumnezeu a binecuv‚ntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că Ón ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
- Iată istoria cerurilor şi a păm‚ntului, c‚nd au fost făcute.
- Œn ziua c‚nd a făcut Domnul Dumnezeu un păm‚nt şi ceruri, nu era Óncă pe păm‚nt nici un copăcel de c‚mp şi nici o iarbă de pe c‚mp nu Óncolţea Óncă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse Óncă ploaie pe păm‚nt şi nu era nici un om ca să lucreze păm‚ntul.
- Ci un abur se ridica de pe păm‚nt şi uda toată faţa păm‚ntului.
- Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţăr‚na păm‚ntului, i-a suflat Ón nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
- Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină Ón Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l Óntocmise.
- Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din păm‚nt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la m‚ncare, şi pomul vieţii Ón mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
- Un r‚u ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se Ómpărţea şi se făcea patru braţe.
- Numele celui dint‚i este Pison; el Ónconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
- Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
- Numele r‚ului al doilea este Ghihon; el Ónconjoară toată ţara Cuş.
- Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea r‚u este Eufratul.
- Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat Ón grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
- Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ÑPoţi să măn‚nci după plăcere din orice pom din grădină;
- dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu măn‚nci, căci Ón ziua Ón care vei m‚nca din el, vei muri negreşit.î
- Domnul Dumnezeu a zis: ÑNu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.î
- Domnul Dumnezeu a făcut din păm‚nt toate fiarele c‚mpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
- Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor c‚mpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.
- Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn ad‚nc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a Ónchis carnea la locul ei.
- Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
- Şi omul a zis: ÑIată Ón sf‚rşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.î
- De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
- Omul şi nevasta lui erau am‚ndoi goi, şi nu le era ruşine.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia