 Psalmi, psalm 31
- (Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Ón Tine mă Óncred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, Ón dreptatea Ta!
- Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stÓncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
- Căci Tu eşti StÓnca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
- Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au Óntins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
- خn mÓnile Tale Ómi Óncredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
- Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă Óncred Ón Domnul.
- Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de Óndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
- şi nu mă vei da Ón mÓnile vrăjmaşului, ci Ómi vei pune picioarele la loc larg.
- Ai milă de mine, Doamne, căci sÓnt Ón strÓmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de Óntristare;
- mi se sfÓrşeşte viaţa Ón durere, şi anii Ón suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
- Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.
- SÓnt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărÓmat.
- Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte Ómprejur, cÓnd se sfătuiesc ei Ómpreună Ómpotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
- Dar eu mă Óncred Ón Tine, Doamne, şi zic: ,,Tu eşti Dumnezeul meu!``
- Soarta mea este Ón mÓna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
- Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin Óndurarea Ta!
- Doamne, să nu rămÓn de ruşine cÓnd Te chem. Ci să rămÓnă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi Ón locuinţa morţilor!
- Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu Óndrăzneală, cu trufie şi dispreţ Ómpotriva celui neprihănit!
- O, cÓt de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se Óncred Ón Tine, Ón faţa fiilor oamenilor!
- Tu Ói ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, Ói ocroteşti Ón cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.
- BinecuvÓntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat Ón chip minunat Óndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost Óntr'o cetate Óntărită.
- خn pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,SÓnt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cÓnd am strigat spre Tine.
- Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mÓndri.
- Fiţi tari, şi Ómbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi Ón Domnul!
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia