Marca, capitol 12
- Isus a Ónceput pe urmă să le vorbească Ón pilde. ÑUn om a sădit o vie. A Ómprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc Ón ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
- La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.
- Vierii au pus m‚na pe el, l-au bătut, şi l-au trimis Ónapoi cu m‚inile goale.
- A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.
- A mai trimis un altul, pe care l-au omor‚t; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omor‚t.
- Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!í zicea el.
- Dar vierii aceia au zis Óntre ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să-l omor‚m, şi moştenirea va fi a noastră.í
- Şi au pus m‚na pe el, l-au omor‚t, şi i-au aruncat trupul afară din vie.
- Acum, ce va face stăp‚nul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.
- Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă Ón capul unghiului;
- Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat Ón ochii noştri?î
- Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Ómpotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.
- Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-L prindă cu vorba.
- Aceştia au venit, şi I-au zis: ÑŒnvăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi Ónveţi pe oameni calea lui Dumnezeu Ón adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?
- Să plătim sau să nu plătim?î Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: ÑPentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să-l văd.î
- I-au adus un ban; şi Isus i-a Óntrebat: ÑChipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?î ÑAle Cezaruluiî, I-au răspuns ei.
- Atunci Isus le-a zis: ÑDaţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.î Şi se mirau foarte mult de El.
- Saducheii, care zic că nu este Ónviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea Óntrebare:
- ÑŒnvăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, şi-i răm‚ne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.í
- Erau dar şapte fraţi. Cel dint‚i s-a Ónsurat, şi a murit fără să lase urmaş.
- Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
- Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
- La Ónviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.î
- Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑOare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
- Căci după ce vor Ónvia din morţi, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca Óngerii Ón ceruri.
- Œn ce priveşte Ónvierea morţilor, oare n-aţi citit Ón cartea lui Moise, Ón locul unde se vorbeşte despre ,Rugí, ce i-a spus Dumnezeu, c‚nd a zis: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?í
- Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!î
- Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a Óntrebat: ÑCare este cea dint‚i dintre toate poruncile?î
- Isus i-a răspuns: ÑCea dint‚i este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;í
- şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea taí; iată porunca dint‚i.
- Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi.í Nu este altă poruncă mai mare dec‚t acestea.î
- Cărturarul I-a zis: ÑBine, Œnvăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,
- şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult dec‚t toate arderile de tot şi dec‚t Ñtoate jertfele.î
- Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: ÑTu nu eşti departe de Œmpărăţia lui Dumnezeu.î Şi nimeni nu Óndrăznea să-I mai pună Óntrebări.
- Pe c‚nd Ónvăţa pe norod Ón Templu, Isus a zis: ÑCum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
- Œnsuşi David, fiind insuflat de Duhul Sf‚nt, a zis: ÑDomnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, p‚nă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.í
- Deci chiar David Œl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?î Şi gloata cea mare Œl asculta cu plăcere.
- Œn Ónvăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: ÑPăziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble Ón haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
- Ei umblă după scaunele dint‚i Ón sinagogi, şi după locurile dint‚i la ospeţe;
- casele văduvelor le măn‚ncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare os‚ndă va veni peste ei.î
- Isus şedea jos Ón faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani Ón vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.
- A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
- Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: ÑAdevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult dec‚t toţi cei ce au aruncat Ón vistierie;
- căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.î
|
Выбор перевода и языка
|