Luca, capitol 8
- Cur‚nd după aceea, Isus umbla din cetate Ón cetate şi din sat Ón sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Œmpărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
- şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
- Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
- C‚nd s-a str‚ns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
- ÑSemănătorul a ieşit să-şi semene săm‚nţa. Pe c‚nd semăna el, o parte din săm‚nţă a căzut l‚ngă drum: a fost călcată Ón picioare, şi au m‚ncat-o păsările cerului.
- O altă parte a căzut pe st‚ncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
- O altă parte a căzut Ón mijlocul spinilor: spinii au crescut Ómpreună cu ea şi au Ónecat-o.
- O altă parte a căzut pe păm‚nt bun, şi a crescut, şi a făcut rod Ónsutit.î După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ÑCine are urechi de auzit, să audă.î
- Ucenicii Lui L-au Óntrebat ce Ónţeles are pilda aceasta.
- El le-a răspuns: ÑVouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Œmpărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte Ón pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu Ónţeleagă.î
- Iată ce Ónţeles are pilda aceasta: ÑSăm‚nţa, este Cuv‚ntul lui Dumnezeu.
- Cei Ónchipuiţi Ón săm‚nţa căzută l‚ngă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuv‚ntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie m‚ntuiţi.
- Cei Ónchipuiţi Ón săm‚nţa căzută pe st‚ncă, sunt aceia care, c‚nd aud Cuv‚ntul, Ól primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred p‚nă la o vreme, iar c‚nd vine ispita, cad.
- Săm‚nţa, care a căzut Óntre spini, Ónchipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuv‚ntul, Óşi văd de drum, şi-l lasă să fie Ónăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
- Săm‚nţa, care a căzut pe păm‚nt bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuv‚ntul, Ól ţin Óntr-o inimă bună şi curată, şi fac rod Ón răbdare.
- Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune Óntr-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
- Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
- Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.î
- Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
- Cineva I-a spus: ÑMama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.î
- Dar El, drept răspuns, a zis: ÑMama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuv‚ntul lui Dumnezeu, şi-l Ómplinesc.î
- Œntr-una din zile, Isus S-a suit Óntr-o corabie Ómpreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: ÑHaidem să trecem dincolo de lac.î Şi au plecat.
- Pe c‚nd v‚sleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a st‚rnit un aşa v‚rtej de v‚nt, că se umplea corabia cu apă; şi erau Ón primejdie.
- Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: ÑŒnvăţătorule, Œnvăţătorule, pierim.î Isus S-a sculat, a certat v‚ntul şi valurile Ónfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
- Apoi a zis ucenicilor Săi: ÑUnde vă este credinţa?î Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: ÑCine este acesta de porunceşte chiar şi v‚nturilor şi apei şi-L ascultă?î
- Au venit cu corabia Ón ţinutul Gherghesenilor, care este Ón dreptul Galileii.
- C‚nd a ieşit Isus la ţărm, L-a Ónt‚mpinat un om din cetate, stăp‚nit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se Ómbrăca Ón haină, şi nu-şi avea locuinţa Óntr-o casă, ci Ón morminte.
- C‚nd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos Ónaintea Lui, şi a zis cu glas tare: ÑCe am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Te rog nu mă chinui.î
- Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăp‚nire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la m‚ini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
- Isus l-a Óntrebat: ÑCum Óţi este numele?î ÑLegiuneî, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci Ón el.
- Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă Ón Ad‚nc.
- Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre Ón ei. El le-a dat voie.
- Dracii au ieşit din omul acela, au intrat Ón porci, şi turma s-a repezit de pe r‚pă Ón lac, şi s-a Ónecat.
- Porcarii, c‚nd au văzut ce se Ónt‚mplase, au fugit şi au dat de veste Ón cetate şi prin sate.
- Oamenii au ieşit să vadă cele Ónt‚mplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şez‚nd la picioarele lui Isus, Ómbrăcat, şi Ón toate minţile; şi i-a apucat frica.
- Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăp‚nit de draci.
- Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că Ói apucase o mare frică. Isus S-a suit Óntr-o corabie, şi S-a Óntors.
- Omul din care ieşiseră dracii, Œl ruga să-i dea voie să răm‚nă cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis:
- ÑŒntoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.î El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
- La Óntoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Œl aşteptau.
- Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină p‚nă la el acasă;
- pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era Ómbulzit de noroade.
- Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de s‚nge; ea Óşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
- Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Œndată, scurgerea de s‚nge s-a oprit.
- Şi Isus a zis: ÑCine s-a atins de Mine?î Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: ÑŒnvăţătorule, noroadele Te Ómpresoară şi Te Ómbulzesc, şi mai Óntrebi: ,Cine s-a atins de Mine?î
- Dar Isus a răspuns: ÑS-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.î
- Femeia, c‚nd s-a văzut dată de gol, a venit tremur‚nd, s-a aruncat jos Ónaintea Lui, şi a spus Ón faţa Óntregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidec‚t.
- Isus i-a zis: ÑŒndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a m‚ntuit, du-te Ón pace.î
- Pe c‚nd vorbea El Óncă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: ÑFiica ta a murit, nu mai supăra pe Œnvăţătorul.î
- Dar Isus, c‚nd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: ÑNu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.î
- C‚nd a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre Ómpreună cu El, dec‚t pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
- Toţi pl‚ngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: ÑNu pl‚ngeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.î
- Ei Óşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
- Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de m‚nă, şi a strigat cu glas tare: ÑFetiţo, scoală-te!î
- Şi duhul ei s-a Óntors Ón ea, iar fata s-a sculat numaidec‚t. Isus a poruncit să-i dea să măn‚nce.
- Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele Ónt‚mplate.
|
Выбор перевода и языка
|