Faptele Apostolilor, capitol 19
- Pe c‚nd era Apolo Ón Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a Ónt‚lnit pe c‚ţiva ucenici,
- şi le-a zis: ÑAţi primit voi Duhul Sf‚nt c‚nd aţi crezut?î Ei i-au răspuns: ÑNici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sf‚nt.î
- Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?î le-a zis el. Şi ei au răspuns: ÑCu botezul lui Ioan.î
- Atunci Pavel a zis: ÑIoan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă Ón Cel ce venea după el, adică Ón Isus.î
- C‚nd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi Ón Numele Domnului Isus.
- C‚nd şi-a pus Pavel m‚inile peste ei, Duhul Sf‚nt S-a pogor‚t peste ei, şi vorbeau Ón alte limbi, şi proroceau.
- Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
- Œn urmă, Pavel a intrat Ón sinagogă, unde vorbea cu Óndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să Ónduplece pe cei ce-l ascultau.
- Dar, fiindcă unii răm‚neau Ómpietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului Ónaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a Ónvăţat Ón fiecare zi pe norod Ón şcoala unuia numit Tiran.
- Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau Ón Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuv‚ntul Domnului.
- Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin m‚inile lui Pavel;
- p‚nă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
- Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc Ón loc, au Óncercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zic‚nd: ÑVă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!î
- Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
- Duhul cel rău le-a răspuns: ÑPe Isus Œl cunosc, şi pe Pavel Ól ştiu; dar voi, cine sunteţi?î
- Şi omul, Ón care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe am‚ndoi, şi i-a schingiuit Ón aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
- Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau Ón Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
- Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
- Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, Ónaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
- Cu at‚ta putere se răsp‚ndea şi se Óntărea Cuv‚ntul Domnului.
- După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de g‚nd să se ducă la Ierusalim, trec‚nd prin Macedonia şi Ahaia. ÑDupă ce voi merge acoloî, Óşi zicea el, Ñtrebuie să văd şi Roma.î
- A trimis Ón Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas c‚tăva vreme Ón Asia.
- Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
- Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin c‚ştig cu ele.
- I-a adunat la un loc, Ómpreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: ÑOamenilor, ştiţi că bogăţia noastră at‚rnă de meseria aceasta;
- şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai Ón Efes, dar aproape Ón toată Asia, a Ónduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de m‚ini nu sunt dumnezei.
- Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade Ón dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită Ón toată Asia şi Ón toată lumea, este nimicită.î
- Cuvintele acestea i-au umplut de m‚nie, şi au Ónceput să strige: ÑMare este Diana Efesenilor!î
- Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii Óntr-un g‚nd Ón teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
- Pavel voia să vină Ónaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
- Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
- Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era Ón Ónvălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
- Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii Ól Ómpingeau Ónainte. Alexandru a făcut semn cu m‚na, şi voia să se apere Ónaintea norodului.
- Dar c‚nd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi Óntr-un glas, timp de aproape două ceasuri: ÑMare este Diana Efesenilor!î
- Totuşi logofătul a potolit norodul, şi a zis: ÑBărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
- Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
- Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă Ómpotriva zeiţei noastre.
- Deci, dacă Ón adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se pl‚ngă Ómpotriva cuiva, sunt zile de judecată, şi sunt dregători; să se p‚rască unii pe alţii.
- Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărÓ Óntr-o adunare legiuită.
- Noi, de fapt, suntem Ón primejdie să fim Ónvinuiţi de răscoală pentru cele Ónt‚mplate astăzi, căci n-avem nici un temei, ca să putem Óndreptăţi zarva aceasta.î
- După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
|
Выбор перевода и языка
|