1 Samuel, capitol 14
- Œntr-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis t‚nărului care-i purta armele: ÑVino, şi să pătrundem p‚nă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.î Şi n-a spus nimic tatălui său.
- Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
- Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.
- Œntre trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de st‚ncă de o parte şi un pisc de st‚ncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
- Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă Ón faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă Ón faţă cu Gheba.
- Ionatan a zis t‚nărului care-i purta armele: ÑVino, şi să pătrundem p‚nă la straja acestor netăiaţi Ómprejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu Ómpiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.î
- Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: ÑFă tot ce ai Ón inimă, n-asculta dec‚t de simţăm‚ntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.î
- ÑEi bine!î a zis Ionatan, Ñhaidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
- Dacă ne vor zice: ,Opriţi-vă p‚nă vom veni noi la voi!í vom răm‚ne pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
- Dar dacă vor zice: ,Suiţi-vă la noi!í ne vom sui, căci Domnul Ói dă Ón m‚inile noastre. Acesta să ne fie semnul.î
- S-au arătat am‚ndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: ÑIată că Evreii ies din găurile Ón care s-au ascuns.î
- Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: ÑSuiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.î Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: ÑSuie-te după mine, căci Domnul Ói dă Ón m‚inile lui Israel.î
- Şi Ionatan s-a suit ajut‚ndu-se cu m‚inile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut Ónaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea Ón urma lui.
- Œn această Ónt‚ie Ónfr‚ngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe Óntindere de aproape o jumătate de pogon de păm‚nt.
- A intrat groaza Ón tabără, Ón ţară şi Ón tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au Ónspăim‚ntat; ţara s-a Óngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
- Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se Ómprăştie şi fuge Ón toată părţile.
- Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: ÑNumăraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.î Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
- Şi Saul a zis lui Ahia: ÑAdu Óncoace chivotul lui Dumnezeu!î ñ Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. ñ
- Pe c‚nd vorbea Saul cu preotul zarva Ón tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: ÑTrage-ţi m‚na!î
- Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au str‚ns, şi au Ónaintat p‚nă la locul luptei; şi Filistenii au Óntors sabia, unii Ómpotriva altora, şi Ónvălmăşeala era nespus de mare.
- Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, şi care se suiseră cu ei Ón tabără de pe unde erau Ómprăştiaţi, s-au unit cu Israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.
- Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră Ón muntele lui Efraim, afl‚nd că Filistenii fugeau, au Ónceput să-i urmărească şi ei Ón bătaie.
- Domnul a izbăvit pe Israel Ón ziua aceea, şi lupta s-a Óntins p‚nă dincolo de Bet-Aven.
- Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zic‚nd: ÑBlestemat să fie omul care va m‚nca p‚ine p‚nă seara, p‚nă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!î Şi nimeni nu m‚ncase.
- Tot poporul ajunsese Óntr-o pădure, unde se găsea miere pe faţa păm‚ntului.
- C‚nd a intrat poporul Ón pădure, a văzut mierea curg‚nd; dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurăm‚ntul.
- Ionatan nu ştia de jurăm‚ntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a Óntins v‚rful toiagului pe care-l avea Ón m‚nă, l-a v‚r‚t Óntr-un fagure de miere, şi a dus m‚na la gură; şi ochii i s-au luminat.
- Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: ÑTatăl tău a pus pe popor să jure, zic‚nd: ,Blestemat să fie omul care va m‚nca astăzi!î Şi poporul era sleit de puteri.
- Şi Ionatan a zis: ÑTatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!
- Negreşit, dacă poporul ar fi m‚ncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost Ónfr‚ngerea Filistenilor mai mare?î
- Œn ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş p‚nă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
- şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe păm‚nt şi i-a m‚ncat cu s‚nge cu tot.
- Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: ÑIată că poporul păcătuieşte Ómpotriva Domnului, m‚nc‚nd cu s‚nge.î Saul a zis: ÑVoi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi Óndată o piatră mare Óncoace.î
- Apoi a adăugat: ÑŒmprăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să m‚ncaţi, şi nu păcătuiţi Ómpotriva Domnului, m‚nc‚nd cu s‚nge.î Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu m‚na, ca să-l junghie pe piatră.
- Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dint‚i altar pe care l-a zidit Domnului.
- Saul a zis: ÑSă ne pogor‚m Ón noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim p‚nă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să răm‚nă unul măcar.î Ei au zis: ÑFă tot ce vei crede.î Atunci preotul a zis: ÑSă ne apropiem aici de Dumnezeuî.
- Şi Saul a Óntrebat pe Dumnezeu: ÑSă mă pogor după Filisteni? Œi vei da Ón m‚inile lui Israel?î Dar Ón clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.
- Saul a zis: ÑApropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săv‚rşit păcatul acesta astăzi.
- Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săv‚rşit fiul meu Ionatan, va muri.î Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
- Atunci a zis Óntregului Israel: ÑAşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.î Şi poporul a zis lui Saul: ÑFă ce vei crede.î
- Saul a zis Domnului: ÑDumnezeul lui Israel, arată adevărul.î Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
- Saul a zis: ÑAruncaţi sorţul Óntre mine şi fiul meu Ionatan.î Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
- Saul a zis lui Ionatan: ÑSpune-mi ce-ai făcutî. Ionatan i-a spus şi a zis: ÑAm gustat puţină miere, cu v‚rful toiagului pe care-l aveam Ón m‚nă: iată-mă, voi muri.î
- Şi Saul a zis: ÑDumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!î
- Poporul a zis lui Saul: ÑCe! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire Ón Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la păm‚nt, căci cu Dumnezeu a lucrat el Ón ziua aceasta.î Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
- Saul a Óncetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.
- După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război Ón toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu Ómpăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori Óncotro se Óntorcea, era biruitor.
- S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din m‚na celor ce-l jefuiau.
- Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
- Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
- Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
- Œn tot timpul vieţii lui Saul a fost un război Ónverşunat Ómpotriva Filistenilor; şi de Óndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, Ól lua cu el.
|
Выбор перевода и языка
|