Romani, capitol 8
- Acum dar nu este nici o os‚ndire pentru cei ce sunt Ón Hristos Isus, care nu trăiesc după Óndemnurile firii păm‚nteşti, ci după Óndemnurile Duhului.
- Œn adevăr, legea Duhului de viaţă Ón Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
- Căci ñ lucru cu neputinţă Legii, Óntruc‚t firea păm‚ntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e Ñfirea păm‚nteascăî.) o făcea fără putere ñ Dumnezeu a os‚ndit păcatul Ón firea păm‚ntească, trimiţ‚nd, din pricina păcatului, pe Ónsuşi Fiul Său Óntr-o fire asemănătoare cu a păcatului,
- pentru ca porunca Legii să fie Ómplinită Ón noi, care trăim nu după Óndemnurile firii păm‚nteşti, ci după Óndemnurile Duhului.
- Œn adevăr, cei ce trăiesc după Óndemnurile firii păm‚nteşti, umblă după lucrurile firii păm‚nteşti; pe c‚nd cei ce trăiesc după Óndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
- Şi umblarea după lucrurile firii păm‚nteşti, este moarte, pe c‚nd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
- Fiindcă umblarea după lucrurile firii păm‚nteşti este vrăjmăşie Ómpotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
- Deci, cei ce sunt păm‚nteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
- Voi Ónsă nu mai sunteţi păm‚nteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte Ón adevăr Ón voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
- Şi dacă Hristos este Ón voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
- Şi dacă Duhul Celui ce a Ónviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte Ón voi, Cel ce a Ónviat pe Hristos Isus din morţi, va Ónvia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte Ón voi.
- Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii păm‚nteşti, ca să trăim după Óndemnurile ei.
- Dacă trăiţi după Óndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
- Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
- Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de Ónfiere, care ne face să strigăm: ÑAva! adică: Tată!î
- Œnsuşi Duhul adevereşte Ómpreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
- Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi Ómpreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat Ómpreună cu El, ca să fim şi proslăviţi Ómpreună cu El.
- Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
- De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă Ónfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
- Căci firea a fost supusă deşertăciunii ñ nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o ñ cu nădejdea Ónsă,
- că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
- Dar ştim că p‚nă Ón ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
- Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dint‚i roade ale Duhului, suspinăm Ón noi, şi aşteptăm Ónfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
- Căci Ón nădejdea aceasta am fost m‚ntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?
- Pe c‚nd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
- Şi tot astfel şi Duhul ne ajută Ón slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Ónsuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
- Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
- De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează Ómpreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
- Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotăr‚t mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel Ónt‚i născut dintre mai mulţi fraţi.
- Şi pe aceia pe care i-a hotăr‚t mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
- Deci, ce vom zice noi Ón faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi Ómpotriva noastră?
- El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, Ómpreună cu El, toate lucrurile?
- Cine va ridica p‚ră Ómpotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
- Cine-i va os‚ndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi Ónviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
- Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau str‚mtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de Ómbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
- După cum este scris: ÑDin pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.î
- Totuşi Ón toate aceste lucruri noi suntem mai mult dec‚t biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
- Căci sunt bine Óncredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici Óngerii, nici stăp‚nirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
- nici Ónălţimea, nici ad‚ncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi Ón stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este Ón Isus Hristos, Domnul nostru.
|
Выбор перевода и языка
|