Isaia, capitol 25
- ÑDoamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi Ónălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au Ómplinit cu credincioşie.
- Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) Óntr-un morman de pietre, cetăţuia cea tare Óntr-o grămadă de dăr‚mături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.
- De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
- Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit Ón necaz, un adăpost Ómpotriva furtunii, un umbrar Ómpotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte Ón zid.
- Cum domoleşti căldura Óntr-un păm‚nt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este Ónăbuşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost Ónăbuşite c‚ntările de biruinţă ale asupritorilor.î
- Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.
- Şi, pe muntele acesta, Ónlătură marama care acoperă toate popoarele, şi Ónvelitoarea care Ónfăşură toate neamurile;
- nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi Óndepărtează de pe tot păm‚ntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.
- Œn ziua aceea, vor zice: ÑIată, acesta este Dumnezeul nostru, Ón care aveam Óncredere că ne va m‚ntui. Acesta este Domnul, Ón care ne Óncredeam, acum să ne Ónveselim, şi să ne bucurăm de m‚ntuirea Lui!
- Căci m‚na Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat Ón picioare pe loc, cum este călcat Ón picioare paiul Ón bălegar.
- Œn mijlocul acestei băltoace, el Óşi Óntinde m‚inile, cum le Óntinde Ónotătorul ca să Ónoate; dar Domnul Ói doboară m‚ndria, şi face de nimica dibăcia m‚inilor lui.
- El surpă, prăbuşeşte Óntăriturile Ónalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la păm‚nt, Ón ţăr‚nă.î
|
Выбор перевода и языка
|