Luca, capitol 22
- Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.
- Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
- Dar Satana a intrat Ón Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
- Iuda s-a dus să se Ónţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea Ón m‚inile lor.
- Ei s-au bucurat, şi au căzut la Ónvoială să-i dea bani.
- După ce le-a făgăduit că li-L va da Ón m‚ini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus Ón m‚inile lor, fără ştirea norodului.
- Ziua praznicului Azimilor, Ón care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
- Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: ÑDuceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să m‚ncăm.î
- ÑUnde voieşti să pregătim?î L-au Óntrebat ei.
- El le-a răspuns: ÑIată, c‚nd veţi intra Ón cetate, vă va ieşi Ónainte un om, duc‚nd un ulcior cu apă; mergeţi după el Ón casa Ón care va intra,
- şi spuneţi stăp‚nului casei: ,Œnvăţătorul Óţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, Ón care să măn‚nc Paştele cu ucenicii Mei?í
- Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.î
- Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
- C‚nd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
- El le-a zis: ÑAm dorit mult să măn‚nc Paştele acestea cu voi Ónainte de patima Mea;
- căci vă spun, că de acum Óncolo, nu le voi mai m‚nca, p‚nă la Ómplinirea lor Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu.î
- Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: ÑLuaţi paharul acesta, şi Ómpărţiţi-l Óntre voi;
- pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum Óncolo din rodul viţei, p‚nă c‚nd va veni Œmpărăţia lui Dumnezeu.î
- Apoi a luat p‚ine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a fr‚nt-o, şi le-a dat-o zic‚nd: ÑAcesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.î
- Tot astfel, după ce au m‚ncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zic‚nd: ÑAcest pahar este legăm‚ntul cel nou, făcut Ón s‚ngele Meu, care se varsă pentru voi.î
- ÑDar iată că m‚na v‚nzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
- Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este r‚nduit. Dar vai de omul acela prin care este v‚ndut El!î
- Şi au Ónceput să se Óntrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
- Œntre apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
- Isus le-a zis: ÑŒmpăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăp‚nesc, li se dă numele de binefăcători.
- Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce c‚rmuieşte, ca cel ce slujeşte.
- Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi, sunt Ón mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.
- Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine Ón Óncercările Mele.
- De aceea vă pregătesc Œmpărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
- ca să m‚ncaţi şi să beţi la masa Mea Ón Œmpărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.î
- Domnul a zis: ÑSimone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca gr‚ul.
- Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei Óntoarce la Dumnezeu, să Óntăreşti pe fraţii tăi.î
- ÑDoamneî, I-a zis Petru, Ñcu Tine sunt gata să merg chiar şi Ón temniţă şi la moarte.î
- Şi Isus i-a zis: ÑPietre, Óţi spun că nu va c‚nta astăzi cocoşul, p‚nă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.î
- Apoi le-a mai zis: ÑC‚nd v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără Óncălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ÑDe nimicî, I-au răspuns ei.
- Şi El le-a zis: ÑAcum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi v‚ndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
- Căci vă spun că trebuie să se Ómplinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus Ón numărul celor fărădelege.í Şi lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se Ómplinească.î
- ÑDoamneî, I-au zis ei, Ñiată aici două săbii.î Şi El le-a zis: ÑDestul!î
- După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, Ón muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
- C‚nd a ajuns la locul acela, le-a zis: ÑRugaţi-vă, ca să nu cădeţi Ón ispită.î
- Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a Óngenuncheat, şi a Ónceput să Se roage,
- zic‚nd: ÑTată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.î
- Atunci I s-a arătat un Ónger din cer, ca să-L Óntărească.
- A ajuns Óntr-un chin ca de moarte, şi a Ónceput să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de s‚nge, care cădeau pe păm‚nt.
- După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de Óntristare,
- şi le-a zis: ÑPentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi Ón ispită.î
- Pe c‚nd grăia El Óncă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea Ón fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
- Şi Isus i-a zis: ÑIudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?î
- Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se Ónt‚mple, şi au zis: ÑDoamne, să lovim cu sabia?î
- Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
- Dar Isus a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑLăsaţi-i! P‚nă aici!î Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
- Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătr‚nilor, care veniseră Ómpotriva Lui: ÑAţi ieşit după Mine ca după un t‚lhar, cu săbii şi cu ciomege?
- Œn toate zilele eram cu voi Ón Templu, şi n-aţi pus m‚na pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea Óntunericului.î
- După ce au pus m‚na pe Isus, L-au dus şi L-au băgat Ón casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
- Au aprins un foc Ón mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.
- O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: ÑŞi omul acesta era cu El.î
- Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: ÑFemeie, nu-L cunosc.î
- Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: ÑŞi tu eşti unul din oamenii aceia.î Iar Petru a zis: ÑOmule, nu sunt dintre ei.î
- Cam după un ceas, un altul Óntărea acelaşi lucru, şi zicea: ÑNu mai Óncape Óndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.î
- Petru a răspuns: ÑOmule, nu ştiu ce zici.î Chiar Ón clipa aceea, pe c‚nd vorbea el Óncă, a c‚ntat cocoşul.
- Domnul S-a Óntors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: ÑŒnainte ca să c‚nte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.î
- Şi a ieşit afară, şi a pl‚ns cu amar.
- Oamenii, care păzeau pe Isus, Œl batjocoreau şi-L băteau.
- L-au legat la ochi, Œl loveau peste faţă, şi-L Óntrebau, zic‚nd: ÑProroceşte, cine Te-a lovit?î
- Şi rosteau Ómpotriva Lui multe alte batjocori.
- C‚nd s-a făcut ziuă, bătr‚nii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat Ómpreună, şi au adus pe Isus Ón Soborul lor. Ei I-au zis:
- ÑDacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!î Isus le-a răspuns: ÑDacă vă voi spune, nu veţi crede;
- şi dacă vă voi Óntreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
- De acum Óncolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.î
- Toţi au zis: ÑEşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?î Şi El le-a răspuns: ÑAşa cum o spuneţi; da, sunt.î
- Atunci ei au zis: ÑCe nevoie mai avem de mărturie? Noi Ónşine am auzit-o din gura Lui.î
|
Выбор перевода и языка
|