Marca, capitol 5
- Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, Ón ţinutul Gadarenilor.
- C‚nd a ieşit Isus din corabie, L-a Ónt‚mpinat Óndată un om care ieşea din morminte, stăp‚nit de un duh necurat.
- Omul acesta Óşi avea locuinţa Ón morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
- Căci de multe ori fusese legat cu picioarele Ón obezi şi cu cătuşe la m‚ini, dar rupsese cătuşele şi sfăr‚mase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
- Totdeauna, zi şi noapte, stătea Ón morminte şi pe munţi, ţip‚nd şi tăindu-se cu pietre.
- C‚nd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a Ónchinat,
- şi a strigat cu glas tare: ÑCe am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Te jur Ón Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!î
- Căci Isus Ói zicea: ÑDuh necurat, ieşi afară din omul acesta!î
- ÑCare-ţi este numele?î l-a Óntrebat Isus. ÑNumele meu este ,Legiuneí, a răspuns el, Ñpentru că suntem mulţi.î
- Şi Œl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
- Acolo, l‚ngă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
- Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ÑTrimite-ne Ón porcii aceia, ca să intrăm Ón ei.î
- Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat Ón porci; şi turma s-a repezit de pe r‚pă Ón mare: erau aproape două mii, şi s-au Ónecat Ón mare.
- Porcarii au fugit, şi au dat de ştire Ón cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a Ónt‚mplat.
- Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese Óndrăcit şi avusese legiunea de draci, şez‚nd jos Ómbrăcat şi Óntreg la minte; şi s-au Ónspăim‚ntat.
- Cei ce văzuseră cele Ónt‚mplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel Óndrăcit şi cu porcii.
- Atunci au Ónceput să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
- Pe c‚nd Se suia El Ón corabie, omul care fusese Óndrăcit Œl ruga să-l lase să răm‚nă cu El.
- Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ÑDu-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.î
- El a plecat, şi a Ónceput să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
- După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte, cu corabia, s-a adunat mult norod Ón jurul Lui. El stătea l‚ngă mare.
- Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui,
- şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ÑFetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune m‚inile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.î
- Isus a plecat Ómpreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L Ómbulzea.
- Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de s‚nge.
- Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba Óncă Ói era mai rău.
- A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.
- Căci Óşi zicea ea: ÑDacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.î
- Şi Óndată, a secat izvorul s‚ngelui ei. Şi a simţit Ón tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
- Isus a cunoscut Óndată că o putere ieşise din El; şi, Óntorc‚ndu-Se spre mulţime, a zis: ÑCine s-a atins de hainele Mele?î
- Ucenicii I-au zis: ÑVezi că mulţimea Te Ómbulzeşte, şi mai zici: ÑCine s-a atins de Mine?î
- El se uita de jur Ómprejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
- Femeia, Ónfricoşată şi tremur‚nd, căci ştia ce se petrecuse Ón ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.
- Dar Isus i-a zis: ÑFiică, credinţa ta te-a m‚ntuit; du-te Ón pace, şi fii tămăduită de boala ta.î
- Pe c‚nd vorbea El Óncă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: ÑFiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Œnvăţătorul?î
- Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: ÑNu te teme, crede numai!î
- Şi n-a Óngăduit nimănui să-L Ónsoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
- Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care pl‚ngeau şi se t‚nguiau mult.
- A intrat Ónăuntru, şi le-a zis: ÑPentru ce faceţi at‚ta zarvă, şi pentru ce pl‚ngeţi? Copila n-a murit, ci doarme.î
- Ei Óşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L Ónsoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
- A apucat-o de m‚nă, şi i-a zis: ÑTalita cumiî, care, tălmăcit, Ónseamnă: ÑFetiţo, scoală-te, Óţi zic!î
- Œndată fetiţa s-a sculat, şi a Ónceput să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas Óncremeniţi.
- Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de m‚ncare fetiţei.
|
Выбор перевода и языка
|