Faptele Apostolilor, capitol 20
- C‚nd a Óncetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat Ón Macedonia.
- A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit Ón Grecia,
- unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia Ón Siria, dar Iudeii i-au Óntins curse. Atunci s-a hotăr‚t să se Óntoarcă prin Macedonia.
- Avea ca tovarăşi p‚nă Ón Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
- Aceştia au luat-o Ónainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
- Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, Ón cinci zile, am ajuns la ei Ón Troa, unde am stat şapte zile.
- Œn ziua dint‚i a săptăm‚nii, eram adunaţi laolaltă ca să fr‚ngem p‚inea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea p‚nă la miezul nopţii.
- Œn odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
- Şi un t‚năr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea Ón timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
- Dar Pavel s-a pogor‚t, s-a repezit spre el, l-a luat Ón braţe, şi a zis: ÑNu vă tulburaţi, căci sufletul lui este Ón el.î
- După ce s-a suit iarăşi, a fr‚nt p‚inea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme p‚nă la ziuă. Apoi a plecat.
- Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari m‚ng‚ieri.
- Noi am venit Ónaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne Ónvoiserăm să ne Ónt‚lnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
- C‚nd s-a Ónt‚lnit cu noi Ón Asos, l-am luat Ón corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
- De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns Ón faţa insulei Chios. Œn ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit Ón Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
- Pavel se hotăr‚se să treacă pe l‚ngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea Ón Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie Ón Ierusalim de ziua Cincizecimii.
- Œnsă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.
- C‚nd au venit la el, le-a zis: ÑŞtiţi cum m-am purtat cu voi Ón toată vremea, din ziua dint‚i, Ón care am pus piciorul pe păm‚ntul Asiei.
- Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi Ón mijlocul Óncercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
- Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă Ónvăţ Ónaintea norodului şi Ón case,
- şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa Ón Domnul nostru Isus Hristos.
- Şi acum, iată că, Ómpins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va Ónt‚mpla acolo.
- Numai, Duhul Sf‚nt mă Ónştiinţează din cetate Ón cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
- Dar eu nu ţin numaidec‚t la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sf‚rşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
- Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, Ón mijlocul cărora am umblat propovăduind Œmpărăţia lui Dumnezeu.
- De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de s‚ngele tuturor.
- Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
- Luaţi seama dar la voi Ónşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sf‚nt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a c‚ştigat-o cu Ónsuşi s‚ngele Său.
- Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor v‚rÓ Óntre voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
- şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor Ónvăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
- De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am Óncetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
- Şi acum, fraţilor, vă Óncredinţez Ón m‚na lui Dumnezeu şi a Cuv‚ntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea Ómpreună cu toţi cei sfinţiţi.
- N-am r‚vnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
- Singuri ştiţi că m‚inile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
- Œn toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucr‚nd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Ónsuşi a zis: ,Este mai ferice să dai dec‚t să primeşti.î
- După ce a vorbit astfel, a Óngenuncheat, şi s-a rugat Ómpreună cu ei toţi.
- Şi au izbucnit cu toţii Ón lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
- Căci erau Óntristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut p‚nă la corabie.
|
Выбор перевода и языка
|