1 Regi, capitol 17
- Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ÑViu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că Ón anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, dec‚t după cuv‚ntul meu.î
- Şi cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:
- ÑPleacă de aici, Óndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.
- Vei bea apă din p‚r‚u, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.î
- El a plecat şi a făcut după cuv‚ntul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.
- Corbii Ói aduceau p‚ine şi carne dimineaţa, şi p‚ine şi carne seara, şi bea apă din p‚r‚u.
- Dar după c‚tăva vreme p‚r‚tul a secat, căci nu căzuse ploaie Ón ţară.
- Atunci cuv‚ntul Domnului i-a vorbit astfel:
- ÑScoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi răm‚i acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.î
- Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. C‚nd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care str‚ngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: ÑDu-te şi adu-mi, te rog, puţină apă Óntr-un vas, ca să beau.î
- Pe c‚nd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: ÑAdu-mi, te rog, şi o bucată de p‚ine Ón m‚na ta.î
- Şi ea a răspuns: ÑViu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am dec‚t un pumn de făină Óntr-o oală şi puţin untdelemn Óntr-un ulcior. Şi iată, str‚ng două bucăţi de lemne, apoi mă voi Óntoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom m‚nca şi apoi vom muri.î
- Ilie i-a zis: ÑNu te teme, Óntoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi Ónt‚i mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
- Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va Ómpuţina, p‚nă Ón ziua c‚nd va da Domnul ploaie pe faţa păm‚ntului.î
- Ea s-a dus, şi a făcut după cuv‚ntul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să măn‚nce, ea şi familia ei, şi Ilie.
- Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a Ómpuţinat, după cuv‚ntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
- După aceea, fiul femeii, stăp‚na casei, s-a Ómbolnăvit. Şi boala lui a fost at‚t de cumplită Ónc‚t n-a mai rămas suflare Ón el.
- Femeia a zis atunci lui Ilie: ÑCe am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?î
- El i-a răspuns: ÑDă-mi Óncoace pe fiul tău.î Şi l-a luat de la s‚nul femeii, l-a suit Ón odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
- Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, oare at‚t de mult să m‚hneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, Ónc‚t să-i omori fiul?î
- Şi s-a Óntins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se Óntoarcă sufletul copilului Ón el!î
- Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a Óntors Ón el, şi a Ónviat.
- Ilie a luat copilul, l-a pogor‚t jos Ón casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: ÑIată, fiul tău este viu.î
- Şi femeia a zis lui Ilie: ÑCunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuv‚ntul Domnului Ón gura ta este adevăr!î
|
Выбор перевода и языка
|