Faptele Apostolilor, capitol 10
- Œn Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită ÑItalianaî.
- Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, Ómpreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
- Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit Óntr-o vedenie pe un Ónger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: ÑCornelie!î
- Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a Ónfricoşat, şi a răspuns: ÑCe este, Doamne?î Şi Óngerul i-a zis: ÑRugăciunile şi milosteniile tale s-au suit Ónaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
- Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
- El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este l‚ngă mare: acela Óţi va spune ce trebuie să faci.î
- Cum a plecat Óngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau Ón tot timpul;
- şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
- A doua zi, c‚nd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
- L-a ajuns foamea, şi a vrut să măn‚nce. Pe c‚nd Ói pregăteau m‚ncarea, a căzut Óntr-o răpire sufletească.
- A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, cobor‚ndu-se şi slobozindu-se Ón jos pe păm‚nt.
- Œn ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi t‚r‚toare de pe păm‚nt şi păsările cerului.
- Şi un glas i-a zis: ÑPietre, scoală-te, taie şi măn‚ncă.î
- ÑNicidecum, Doamneî, a răspuns Petru. ÑCăci niciodată n-am m‚ncat ceva spurcat sau necurat.î
- Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: ÑCe a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.î
- Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi Óndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
- Pe c‚nd Petru nu ştia ce să creadă despre Ónţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, Óntreb‚nd de casa lui Simon, au stat la poartă,
- şi au Óntrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
- Şi pe c‚nd se g‚ndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: ÑIată că te caută trei oameni;
- scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.î
- Petru deci s-a pogor‚t, şi a zis oamenilor acelora: ÑEu sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?î
- Ei au răspuns: ÑSutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost Ónştiinţat de Dumnezeu, printr-un Ónger sf‚nt, să te cheme Ón casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune.î
- Petru deci i-a chemat Ónăuntru, şi i-a găzduit.
- A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au Ónsoţit şi c‚ţiva fraţi din Iope. Œn cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu Ói aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.
- C‚nd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise Ónainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a Ónchinat.
- Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: ÑScoală-te, şi eu sunt om!î
- Şi vorbind cu el, a intrat Ón casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
- ÑŞtiţiî, le-a zis el, Ñcă nu este Óngăduit de Lege unui Iudeu să se Ónsoţească Ómpreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
- De aceea am venit fără c‚rtire c‚nd m-aţi chemat; vă Óntreb dar, cu ce g‚nd aţi trimis după mine?î
- Corneliu a răspuns: ÑAcum patru zile, chiar Ón clipa aceasta, mă rugam Ón casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat Ónaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
- şi a zis: ÑCornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
- Trimite dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte Ón casa lui Simon tăbăcarul, l‚ngă mare; c‚nd va veni el, Óţi va vorbi.î
- Am trimis Óndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici Ónaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.î
- Atunci Petru a Ónceput să vorbească, şi a zis: ÑŒn adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
- ci că Ón orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
- El a trimis Cuv‚ntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
- Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, Óncep‚nd din Galilea, Ón urma botezului propovăduit de Ioan;
- cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sf‚nt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc Ón loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
- Noi suntem martori a tot ce a făcut El Ón ţara Iudeilor şi Ón Ierusalim. Ei L-au omor‚t, at‚rn‚ndu-L pe lemn.
- Dar Dumnezeu L-a Ónviat a treia zi, şi a Óngăduit să Se arate,
- nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am m‚ncat şi am băut Ómpreună cu El, după ce a Ónviat din morţi.
- Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost r‚nduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
- Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede Ón El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.î
- Pe c‚nd rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogor‚t Duhul Sf‚nt peste toţi cei ce ascultau Cuv‚ntul.
- Toţi credincioşii tăiaţi Ómprejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi c‚nd au văzut că darul Duhului Sf‚nt s-a vărsat şi peste Neamuri.
- Căci Ói auzeau vorbind Ón limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
- ÑSe poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sf‚nt ca şi noi?î
- Şi a poruncit să fie botezaţi Ón Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai răm‚nă c‚teva zile la ei.
|
Выбор перевода и языка
|