Iov, capitol 4
- Elifaz din Teman a luat cuv‚ntul şi a zis:
- ÑDacă vom Óndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
- De multe ori tu ai Ónvăţat pe alţii, şi ai Óntărit m‚inile slăbite.
- Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai Óntărit genunchii care se Óndoiau.
- Şi acum, c‚nd este vorba de tine, eşti slab! Acum, c‚nd eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
- Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
- Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
- După c‚te am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea Ói seceră roadele!
- Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de v‚ntul m‚niei Lui.
- Mugetul leilor Óncetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
- Leul bătr‚n piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
- Un cuv‚nt s-a furişat p‚nă la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
- Œn clipa c‚nd vedeniile de noapte frăm‚ntă g‚ndul, c‚nd oamenii sunt cufundaţi Óntr-un somn ad‚nc,
- m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
- Un duh a trecut pe l‚ngă mineÖ Tot părul mi s-a zb‚rlit ca ariciulÖ
- Un chip cu o Ónfăţişare necunoscută era Ónaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea Óncetişor:
- ÑFi-va omul fără vină Ónaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat Ónaintea Celui ce l-a făcut?
- Dacă n-are Óncredere Dumnezeu nici Ón slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la Óngerii Săi,
- cu c‚t mai mult la cei ce locuiesc Ón case de lut, care Óşi trag ob‚rşia din ţăr‚nă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
- De dimineaţă p‚nă seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
- Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n-au căpătat Ónţelepciunea!
|
Выбор перевода и языка
|