Iov, capitol 29
- Iov a luat din nou cuv‚ntul Ón pilde, şi a zis:
- ÑOh! cum nu pot să fiu ca Ón lunile trecute, ca Ón zilele c‚nd mă păzea Dumnezeu,
- c‚nd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea Ón Óntuneric!
- Cum nu sunt ca Ón zilele puterii mele, c‚nd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
- c‚nd Cel Atotputernic Óncă era cu mine, şi c‚nd copiii mei stăteau Ón jurul meu;
- c‚nd mi se scăldau paşii Ón sm‚nt‚nă, şi st‚nca vărsa l‚ngă mine p‚raie de untdelemn!
- Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă Ómi pregăteam un scaun Ón piaţă,
- tinerii se trăgeau Ónapoi la apropierea mea, bătr‚nii se sculau şi stăteau Ón picioare.
- Mai marii Óşi opreau cuv‚ntările, şi Óşi puneau m‚na la gură.
- Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
- Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
- Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
- Binecuv‚ntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
- Mă Ómbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de Ómbrăcăminte, neprihănirea Ómi era manta şi turban.
- Orbului Ói eram ochi, şi şchiopului picior.
- Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
- Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgeam prada din dinţi.
- Atunci ziceam: ,Œn cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
- Apa va pătrunde Ón rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
- Slava mea va Ónverzi neÓncetat, şi arcul Ómi va Óntineri Ón m‚nă.í
- Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau Ónaintea sfaturilor mele.
- După cuv‚ntările mele, nici unul nu răspundea, şi cuv‚ntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
- Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
- C‚nd li se muia inima, le z‚mbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
- Œmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam Ón fruntea lor; eram ca un Ómpărat Ón mijlocul unei oştiri, ca un m‚ng‚ietor l‚ngă nişte Óntristaţi.
|
Выбор перевода и языка
|