Iov, capitol 10
- M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod pl‚ngerii mele, voi vorbi Ón amărăciunea sufletului meu.
- Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă os‚ndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
- Œţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura m‚inilor Tale, Ón timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
- Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
- Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
- ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
- c‚nd ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din m‚na Ta?
- M‚inile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au Óntocmit Ón ÓntregimeÖ Şi Tu să mă nimiceşti!
- Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci Ón ţăr‚nă?
- Nu m-ai muls ca laptele?
- M-ai Ómbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
- mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin Óngrijirile şi paza Ta.
- Iată totuşi ce ascundeai Ón inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de g‚nd:
- că, dacă păcătuiesc, să mă p‚ndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
- Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu Óndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat Ón ticăloşia mea.
- Şi dacă Óndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
- Œmi pui Ónainte noi martori Ómpotrivă, Œţi creşte m‚nia Ómpotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
- Pentru ce m-ai scos din p‚ntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
- Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din p‚ntecele mamei mele aş fi trecut Ón morm‚nt!
- Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
- Ónainte de a mă duce, ca să nu mă mai Óntorc,
- Ón ţara Óntunericului şi a umbrei morţii, Ón ţara negurii ad‚nci, unde domneşte umbra morţii şi neor‚nduiala, şi unde lumina este ca Óntunericul!î
|
Выбор перевода и языка
|