Iov, capitol 30
- Şi acum!Ö Am ajuns de r‚sul celor mai tineri dec‚t mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre c‚inii turmei mele.
- Dar la ce mi-ar fi folosit puterea m‚inilor lor, c‚nd ei nu erau Ón stare să ajungă la bătr‚neţe?
- Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug Ón locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
- Smulg ierburile sălbatice de l‚ngă copăcei, şi n-au ca p‚ine dec‚t rădăcina de bucsau.
- Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
- Locuiesc Ón văi Óngrozitoare, Ón peşterile păm‚ntului şi Ón st‚nci.
- Urlă printre stufişuri, şi se adună sub mărăcini.
- Fiinţe m‚rşave şi dispreţuite, ñ sunt izgoniţi din ţară.
- Şi acum, astfel de oameni mă pun Ón c‚ntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
- Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă Ón faţă.
- Nu se mai sfiiesc şi mă Ónjosesc, nu mai au nici un fr‚u Ónaintea mea.
- Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi Ómi Ómping picioarele, şi Óşi croiesc cărări Ómpotriva mea ca să mă piardă.
- Œmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni Ón ajutor.
- Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dăr‚măturilor.
- Mă apucă groaza. Slava Ómi este spulberată ca de v‚nt, ca un nor a trecut fericirea mea.
- Şi acum, mi se topeşte sufletul Ón mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
- Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu Óncetează.
- De tăria suferinţei haina Óşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
- Dumnezeu m-a aruncat Ón noroi, şi am ajuns ca ţăr‚na şi cenuşa.
- Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau Ón picioare, şi nu mă vezi.
- Eşti fără milă Ómpotriva mea, lupţi Ómpotriva mea cu tăria m‚inii Tale.
- Mă ridici, Ómi dai drumul pe v‚nt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
- Căci ştiu că mă duci la moarte, Ón locul unde se Ónt‚lnesc toţi cei vii.
- Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi Óntinde m‚inile? Cel Ón nenorocire nu cere ajutor?
- Nu pl‚ngeam eu pe cel amăr‚t? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
- Mă aşteptam la fericire, şi c‚nd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi c‚nd colo, a venit Óntunericul.
- Œmi fierb măruntaiele fără Óncetare, m-au apucat zilele de durere.
- Umblu Ónnegrit, dar nu de soare. Mă scol Ón plină adunare, şi strig ajutor.
- Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
- Pielea mi se Ónnegreşte şi cade, iar oasele Ómi ard şi se usucă.
- Harfa mea s-a prefăcut Ón instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete pl‚ngătoare.
|
Выбор перевода и языка
|