Psalmi, psalm 49
- (Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
- mici şi mari, bogaţi şi săraci!
- Gura mea va vorbi cuvinte Ónţelepte, şi inima mea are gÓnduri pline de judecată.
- Eu Ómi plec urechea la pildele care Ómi sÓnt Ónsuflate, Ómi Óncep cÓntarea Ón sunetul arfei.
- Pentru ce să mă tem Ón zilele nenorocirii, cÓnd mă Ónconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
- Ei se Óncred Ón avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
- Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
- Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
- Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormÓntul.
- Da, Ól vor vedea: căci Ónţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
- Ei Óşi Ónchipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac Ón veac, ei, cari dau numele lor la ţări Óntregi.
- Dar omul pus Ón cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
- Iată ce soartă au ei, cei plini de atÓta Óncredere, precum şi cei ce Ói urmează, cărora le plac cuvintele lor. —
- SÓnt duşi ca o turmă Ón locuinţa morţilor, Ói paşte moartea, şi Ón curÓnd oamenii fără prihană Ói calcă Ón picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
- Dar mie Dumnezeu Ómi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. —
- Nu te teme cÓnd se Ómbogăţeşte cineva, şi cÓnd i se Ónmulţesc vistieriile casei;
- căci nu ia nimic cu el cÓnd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
- Să se tot creadă omul fericit Ón viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
- căci tot Ón locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
- Omul pus Ón cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
|
Выбор перевода и языка
|