Matei, capitol 22
- Isus a luat cuv‚ntul, şi le-a vorbit iarăşi Ón pilde. Şi a zis:
- ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un Ómpărat, care a făcut nuntă fiului său.
- A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
- A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ÑIată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele Óngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.í
- Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
- Ceilalţi au pus m‚na pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omor‚t.
- C‚nd a auzit Ómpăratul s-a m‚niat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.
- Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
- Duceţi-vă dar la răsp‚ntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.í
- Robii au ieşit la răsp‚ntii, au str‚ns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
- Œmpăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era Ómbrăcat Ón haina de nuntă.
- ,Prieteneí, i-a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?í Omul acela a amuţit.
- Atunci Ómpăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi-i m‚inile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l Ón Óntunericul de afară; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor.
- Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.î
- Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
- Au trimis la El pe ucenicii lor Ómpreună cu Irodianii, care I-au zis: ÑŒnvăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că Ónveţi pe oameni calea lui Dumnezeu Ón adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
- Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?î
- Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ÑPentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
- Arătaţi-Mi banul birului.î Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).
- El i-a Óntrebat: ÑChipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?î
- ÑAle Cezaruluiî, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: ÑDaţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!î
- Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.î
- Œn aceeaşi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este Ónviere. Ei I-au pus următoarea Óntrebare:
- ÑŒnvăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.í
- Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dint‚i s-a Ónsurat, şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
- Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, p‚nă la al şaptelea.
- La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
- La Ónviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.
- Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑVă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
- Căci la Ónviere, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca Óngerii lui Dumnezeu Ón cer.
- C‚t priveşte Ónvierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, c‚nd zice:
- ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?í Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.î
- Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de Ónvăţătura lui Isus.
- C‚nd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au str‚ns la un loc.
- Şi unul din ei, un Ónvăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus Óntrebarea următoare:
- ÑŒnvăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?î
- Isus i-a răspuns: ÑSă iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.î
- ÑAceasta este cea dint‚i, şi cea mai mare poruncă.
- Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi.í
- Œn aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.î
- Pe c‚nd erau str‚nşi la un loc Fariseii, Isus i-a Óntrebat:
- Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?î ÑAl lui Davidî, I-au răspuns ei.
- Şi Isus le-a zis: ÑCum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Œl numeşte Domn, c‚nd zice:
- ,Domnul a zis Domnului Meu: ÑŞezi la dreapta Mea, p‚nă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
- Deci, dacă David Œl numeşte Domn, cum este El fiul lui?î
- Nimeni nu I-a putut răspunde un cuv‚nt. Şi, din ziua aceea, n-a Óndrăznit nimeni să-I mai pună Óntrebări.
|
Выбор перевода и языка
|