 Romani, capitol 3
- Care este deci Ónt‚ietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii Ómprejur?
- Oricum, sunt mari. Şi mai Ónt‚i de toate, prin faptul că lor le-au fost Óncredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
- Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
- Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ÑCa să fii găsit neprihănit Ón cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor c‚nd vei fi judecat.î
- Dar, dacă nelegiuirea noastră pune Ón lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept c‚nd Œşi dezlănţuie m‚nia? (Vorbesc Ón felul oamenilor.)
- Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
- Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu Ónsumi judecat ca păcătos?
- Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Os‚nda acestor oameni este dreaptă.
- Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni dec‚t ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat,
- după cum este scris: ÑNu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
- Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
- Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
- G‚tlejul lor este un morm‚nt deschis; se slujesc de limbile lor ca să Ónşele; sub buze au venin de aspidă;
- gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
- au picioarele grabnice să verse s‚nge;
- prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
- nu cunosc calea păcii;
- frica de Dumnezeu nu este Ónaintea ochilor lor.î
- Ştim Ónsă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată Ónaintea lui Dumnezeu.
- Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit Ónaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
- Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege ñ despre ea mărturisesc Legea şi proorocii ñ
- şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa Ón Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred Ón El. Nu este nici o deosebire.
- Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
- Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este Ón Hristos Isus.
- Pe El Dumnezeu L-a r‚nduit mai dinainte să fie, prin credinţa Ón s‚ngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, Ón vremea Óndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
- pentru ca, Ón vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui Ón aşa fel Ónc‚t, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede Ón Isus.
- Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
- Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
- Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
- deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi Ómprejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi Ómprejur.
- Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi Óntărim Legea.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia