Faptele Apostolilor, capitol 28
- După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
- Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.
- Pavel str‚nsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năp‚rcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de m‚na lui.
- Barbarii, c‚nd au văzut năp‚rca sp‚nzurată de m‚na lui, au zis unii către alţii: ÑCu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptateaí nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.î
- Pavel a scuturat năp‚rca Ón foc, şi n-a simţit nici un rău.
- Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umfl‚ndu-se sau căz‚nd deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se Ónt‚mplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
- Œn Ómprejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
- Tatăl lui Publius zăcea atunci Ón pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus m‚inile peste el, şi l-a vindecat.
- Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
- Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.î
- După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase Ón ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
- Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.
- De acolo, am mers Ónainte pe l‚ngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla v‚ntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
- unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai răm‚nem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
- Din Roma ne-au ieşit Ónainte, p‚nă Ón ÑForul lui Apiuî, şi p‚nă la ÑCele trei C‚rciumiî, fraţii, care auziseră despre noi. C‚nd i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a Ómbărbătat.
- C‚nd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei Óntemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a Óngăduit să răm‚nă Óntr-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
- După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, c‚nd s-au adunat, le-a zis: ÑFraţilor, fără să fi făcut ceva Ómpotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la Ónchisoare Ón Ierusalim, şi de acolo am fost dat Ón m‚inile Romanilor.
- După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de g‚nd să-mi dea drumul, pentru că nu era Ón mine nici o vină vrednică de moarte.
- Dar Iudeii s-au Ómpotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel nici un g‚nd să p‚răsc neamul meu.
- De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.î
- Ei i-au răspuns: ÑNoi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
- Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni st‚rneşte Ómpotrivire.î
- I-au hotăr‚t o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Œmpărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i Óncredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă p‚nă seara.
- Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.
- Fiindcă ei au plecat acasă Ón neÓnţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat dec‚t aceste vorbe: ÑBine a spus Duhul Sf‚nt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,
- c‚nd a zis: ,Du-te la poporul acesta, şi zi-i: ÑVeţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi Ónţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
- Căci inima acestui norod s-a Ómpietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au Ónchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să Ónţeleagă cu inima, să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.î
- Să ştiţi dar că m‚ntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.î
- C‚nd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere Óntre ei.
- Pavel a rămas doi ani Óntregi Óntr-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,
- propovăduia Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi Ónvăţa pe oameni, cu toată Óndrăzneala şi fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
|
Выбор перевода и языка
|