Faptele Apostolilor, capitol 22
- ÑFraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuv‚ntul meu de apărare faţă de voi!î
- C‚nd au auzit ei că le vorbeşte Ón limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
- ÑEu sunt Iudeu, născut Ón Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut Ón cetatea aceasta, am Ónvăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot at‚t de plin de r‚vnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
- Am prigonit p‚nă la moarte această Cale, am legat şi am pus Ón temniţă bărbaţi şi femei:
- Marele preot şi tot soborul bătr‚nilor Ómi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
- C‚nd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit Ómprejurul meu o mare lumină din cer.
- Am căzut la păm‚nt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?í
- ,Cine eşti, Doamne?í am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.î
- Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au Ónfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
- Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?í ,Scoală-teí, mi-a răspuns Domnul, ,du-te Ón Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.î
- ÑFiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de m‚nă, şi aşa am ajuns Ón Damasc.
- Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc Ón Damasc, Ól vorbeau de bine.
- El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!í Chiar Ón clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.
- El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
- căci Œi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.
- Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chem‚nd Numele Domnului.î
- Şi mi s-a Ónt‚mplat că, după ce m-am Óntors la Ierusalim, pe c‚nd mă rugam Ón templu, am căzut Óntr-o răpire sufletească;
- şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.î
- Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam Ón temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred Ón Tine:
- şi că, atunci c‚nd se vărsa s‚ngele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, Ómi uneam Óncuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.î
- Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la NeamuriÖî
- Ei l-au ascultat p‚nă la cuv‚ntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: ÑIa de pe păm‚nt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!î
- Şi scoteau strigăte, Óşi aruncau hainele, şi azv‚rleau cu ţăr‚nă Ón văzduh.
- Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel Ón cetăţuie şi să-l cerceteze, băt‚ndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa Ómpotriva lui.
- Pe c‚nd Ól legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: ÑVă este Óngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este os‚ndit?î
- La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: ÑCe ai de g‚nd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.î
- Şi c‚nd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: ÑSpune-mi, eşti roman?î ÑDaî, i-a răspuns el.
- Căpitanul a zis: ÑEu cu o mare sumă de bani am dob‚ndit cetăţenia aceasta.î ÑŞi euî, a zis Pavel, Ñsunt chiar născut Roman.î
- Numaidec‚t, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au Óncetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, c‚nd a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
- A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este p‚r‚t de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus Ónaintea lor.
|
Выбор перевода и языка
|