Romani, capitol 9
- Spun adevărul Ón Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sf‚nt, Ómi este martor,
- că simt o mare Óntristare, şi am o durere necurmată Ón inimă.
- Căci aproape să doresc să fiu eu Ónsumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
- Ei sunt Israeliţi, au Ónfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
- patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuv‚ntat Ón veci. Amin!
- Dar aceasta nu Ónseamnă că a rămas fără putere Cuv‚ntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;
- şi, măcar că sunt săm‚nţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: ÑŒn Isaac vei avea o săm‚nţă, care-ţi va purta numele.î
- Aceasta Ónseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca săm‚nţă.
- Căci cuv‚ntul acesta este o făgăduinţă: ÑPe vremea aceasta Mă voi Óntoarce, şi Sara va avea un fiu.î
- Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
- Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră Óncă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, ñ ca să răm‚nă Ón picioare hotăr‚rea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, ñ
- s-a zis Rebecii: ÑCel mai mare va fi rob celui mai micî,
- după cum este scris: ÑPe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am ur‚t.î
- Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate Ón Dumnezeu? Nicidecum!
- Căci El a zis lui Moise: ÑVoi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi Óndura de oricine-Mi va plăcea să Mă Óndur.î
- Aşadar, nu at‚rnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
- Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ÑTe-am ridicat Ónadins, ca să-Mi arăt Ón tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit Ón tot păm‚ntul.î
- Astfel, El are milă de cine vrea şi Ómpietreşte pe cine vrea.
- Dar Ómi vei zice: ÑAtunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta Ómpotriva voii Lui?î
- Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi Ómpotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: ÑPentru ce m-ai făcut aşa?î
- Nu este olarul stăp‚n pe lutul lui, ca din aceeaşi frăm‚ntătură de lut să facă un vas pentru o Óntrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o Óntrebuinţare de ocară?
- Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate m‚nia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale m‚niei, făcute pentru pieire;
- şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale Óndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
- Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
- după cum zice Ón Osea: ÑVoi numi ,popor al Meuí, pe cel ce nu era poporul Meu, şi ,preaiubităí, pe cea care nu era preaiubită.
- Şi acolo unde li se zicea: ,Voi nu sunteţi poporul Meuí, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.î
- Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: ÑChiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi m‚ntuită.
- Căci Domnul va Ómplini pe deplin şi repede pe păm‚nt cuv‚ntul Lui.
- Şi, cum zisese Isaia mai Ónainte: ÑDacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o săm‚nţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.î
- Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
- pe c‚nd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
- Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,
- după cum este scris: ÑIată că pun Ón Sion o Piatră de poticnire, şi o st‚ncă de cădere: şi cine crede Ón El, nu va fi dat de ruşine.î
|
Выбор перевода и языка
|