 Plângerile lui Ieremia, capitol 4
- Vai! cum s-a Ónnegrit aurul, şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sf‚ntului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!
- Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de păm‚nt, şi ca o lucrare făcută de m‚inile olarului!
- Chiar şi şacalii Óşi apleacă ţ‚ţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
- Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer p‚ine, dar nimeni nu le-o dă.
- Cei ce se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi Ón purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
- Căci vina fiicei poporului meu este mai mare dec‚t păcatul Sodomei, care a fost nimicită Óntr-o clipă, fără să fi pus cineva m‚na pe ea.
- Voievozii ei erau mai strălucitori dec‚t zăpada, mai albi dec‚t laptele; trupul le era mai roşu dec‚t mărgeanul; faţa le era ca safirul.
- Dar acum Ónfăţişarea le este mai negricioasă dec‚t funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
- Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi dec‚t cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor c‚mpului!
- Femeile, cu toată mila lor, Óşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, Ón mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
- Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat m‚nia aprinsă; a aprins Ón Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
- Œmpăraţii păm‚ntului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul, care-l Ómpresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.
- Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat Ón mijlocul lui s‚ngele celor neprihăniţi!
- Rătăceau ca orbii pe uliţe, m‚njiţi de s‚nge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
- ÑDepărtaţi-vă, necuraţilor!î li se striga, Ñla o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!î C‚nd fugeau pribegind Óncoace şi Óncolo, printre neamuri, se spunea: ÑSă nu mai locuiască aici!î
- Œn m‚nia Lui Domnul i-a Ómprăştiat şi nu-Şi mai Óndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătr‚ni.
- Şi acolo ni se sf‚rşeau ochii, şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se Óndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.
- Ne p‚ndeau paşii, ca să ne Ómpiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sf‚rşitul, ni se Ómpliniseră zileleÖ Da, ne venise sf‚rşitul!
- Prigonitorii noştri erau mai iuţi dec‚t vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au p‚ndit Ón pustie.
- Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins Ón gropile lor, el, despre care ziceam: ÑVom trăi sub umbra lui printre neamuri.î
- ÑBucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşte Ón ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei Ómbăta, şi te vei dezgoli!
- Fiica Sionului, nelegiuirea Óţi este ispăşită: El nu te va mai trimite Ón robie. Dar ţie, fiica Edomului, Óţi va pedepsi nelegiuirea; şi Óţi va da pe faţă păcatele.î
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia