Luca, capitol 15
- Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
- Şi Fariseii şi cărturarii c‚rteau şi ziceau: ÑOmul acesta primeşte pe păcătoşi, şi măn‚ncă cu ei.î
- Dar El le-a spus pilda aceasta:
- ÑCare om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, p‚nă c‚nd o găseşte?
- După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
- şi, c‚nd se Óntoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: ,Bucuraţi-vă Ómpreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.í
- Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie Ón cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, dec‚t pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
- Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă p‚nă c‚nd Ól găseşte?
- După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,Bucuraţi-vă Ómpreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.í
- Tot aşa, vă spun că este bucurie Ónaintea Óngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.î
- El a mai zis: ÑUn om avea doi fii.
- Cel mai t‚năr din ei a zis tatălui său: ,Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.í Şi tatăl le-a Ómpărţit averea.
- Nu după multe zile, fiul cel mai t‚năr a str‚ns totul, şi a plecat Óntr-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, duc‚nd o viaţă destrăbălată.
- După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare Ón ţara aceea, şi el a Ónceput să ducă lipsă.
- Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
- Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le m‚ncau porcii, dar nu i le da nimeni.
- Şi-a venit Ón fire, şi a zis: ,C‚ţi argaţi ai tatălui meu au belşug de p‚ine, iar eu mor de foame aici!
- Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit Ómpotriva cerului şi Ómpotriva ta,
- şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.í
- Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. C‚nd era Óncă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
- Fiul i-a zis: ,Tată, am păcătuit Ómpotriva cerului şi Ómpotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.í
- Dar tatăl a zis robilor săi: ,Aduceţi repede haina cea mai bună, şi Ómbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel Ón deget, şi Óncălţăminte Ón picioare.
- Aduceţi viţelul cel Óngrăşat, şi tăiaţi-l. Să m‚ncăm şi să ne Ónveselim;
- căci acest fiu al meu era mort, şi a Ónviat; era pierdut, şi a fost găsit.í Şi au Ónceput să se Ónveselească.
- Fiul cel mai mare era la ogor. C‚nd a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
- A chemat pe unul din robi, şi a Ónceput să-l Óntrebe ce este.
- Robul acela i-a răspuns: ,Fratele tău a venit Ónapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel Óngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.í
- El s-a Óntăr‚tat de m‚nie, şi nu voia să intre Ón casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.
- Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ,Iată, eu Óţi slujesc ca un rob de at‚ţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă Ónveselesc cu prietenii mei;
- iar c‚nd a venit acest fiu al tău, care ţi-a m‚ncat averea cu femeile desfr‚nate, i-ai tăiat viţelul cel Óngrăşat.í
- ,Fiuleí, i-a zis tatăl, ,tu Óntotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
- Dar trebuia să ne Ónveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a Ónviat, era pierdut şi a fost găsit.î
|
Выбор перевода и языка
|