Matei, capitol 20
- Fiindcă Œmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
- S-a Ónvoit cu lucrătorii cu c‚te un leu pe zi, şi i-a trimis la vie.
- A ieşit pe la ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii st‚nd Ón piaţă fără lucru.
- ,Duceţi-vă şi voi Ón via meaí, le-a zis el, ,şi vă voi da ce va fi cu dreptul.í Şi s-au dus.
- A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.
- C‚nd a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii st‚nd Ón piaţă, şi le-a zis: ,De ce staţi aici toată ziua fără lucru?í
- Ei i-au răspuns: ,Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.í ,Duceţi-vă şi voi Ón via meaí, le-a zis el, ,şi veţi primi ce va fi cu dreptul.í
- Seara, stăp‚nul viei a zis ispravnicului său: ,Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, Óncep‚nd de la cei de pe urmă, p‚nă la cei dint‚i.
- Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare c‚te un leu.
- C‚nd au venit cei dint‚i, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot c‚te un leu de fiecare.
- După ce au primit banii, c‚rteau Ómpotriva gospodarului,
- şi ziceau: ,Aceştia de pe urmă n-au lucrat dec‚t un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.í
- Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ,Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
- Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
- Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?í
- Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dint‚i, şi cei dint‚i vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.î
- Pe c‚nd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:
- ÑIată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat Ón m‚inile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Œl vor os‚ndi la moarte,
- şi-L vor da Ón m‚inile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va Ónvia.î
- Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus Ómpreună cu fiii ei, şi I s-a Ónchinat, vr‚nd să-I facă o cerere.
- El a Óntrebat-o: ÑCe vrei?î ÑPorunceşteî, I-a zis ea, Ñca, Ón Œmpărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la st‚nga Ta.î
- Drept răspuns Isus a zis: ÑNu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?î ÑPutemî, I-au zis ei.
- Şi El le-a răspuns: ÑEste adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la st‚nga Mea, nu at‚rnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.î
- Cei zece, c‚nd au auzit, s-au m‚niat pe cei doi fraţi.
- Isus i-a chemat, şi le-a zis: ÑŞtiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăp‚nire.
- Œntre voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare Óntre voi, să fie slujitorul vostru;
- şi oricare va vrea să fie cel dint‚i Óntre voi, să vă fie rob.
- Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.î
- C‚nd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
- Şi doi orbi şedeau l‚ngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au Ónceput să strige: ÑAi milă de noi, Doamne, Fiul lui David!î
- Gloata Ói certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: ÑAi milă de noi, Doamne, Fiul lui David!î
- Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: ÑCe vreţi să vă fac?î
- ÑDoamneî, I-au zis ei, Ñsă ni se deschidă ochii!î
- Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi Óndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
|
Выбор перевода и языка
|