Matei, capitol 17
- După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte Ónalt.
- El S-a schimbat la faţă Ónaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
- Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, st‚nd de vorbă cu El.
- Petru a luat cuv‚ntul, şi a zis lui Isus: ÑDoamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.î
- Pe c‚nd vorbea el Óncă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: ÑAcesta este Fiul Meu preaiubit, Ón care Œmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!î
- C‚nd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la păm‚nt, şi s-au Ónspăim‚ntat foarte tare.
- Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, şi le-a zis: ÑSculaţi-vă, nu vă temeţi!î
- Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni, dec‚t pe Isus singur.
- Pe c‚nd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: ÑSă nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, p‚nă va Ónvia Fiul omului din morţi.î
- Ucenicii I-au pus Óntrebarea următoare: ÑOare de ce zic cărturarii că Ónt‚i trebuie să vină Ilie?î
- Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑEste adevărat că trebuie să vină Ónt‚i Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.
- Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.î
- Ucenicii au Ónţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
- C‚nd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut Ón genunchi Ónaintea lui Isus, şi I-a zis:
- ÑDoamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade Ón foc, şi de multe ori cade Ón apă.
- L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.î
- ÑO, neam necredincios şi pornit la rău!î a răspuns Isus. ÑP‚nă c‚nd voi fi cu voi? P‚nă c‚nd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.î
- Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar Ón ceasul acela.
- Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: ÑNoi de ce n-am putut să-l scoatem?î
- ÑDin pricina puţinei voastre credinţeî, le-a zis Isus. ÑAdevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă c‚t un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici coloí, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
- Dar acest soi de draci nu iese afară dec‚t cu rugăciune şi cu post.î
- Pe c‚nd stăteau Ón Galilea, Isus le-a zis: ÑFiul omului trebuie să fie dat Ón m‚inile oamenilor.
- Ei Œl vor omorÓ, dar a treia zi va Ónvia.î Ucenicii s-au Óntristat foarte mult.
- C‚nd au ajuns Ón Capernaum, cei ce str‚ngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: ÑŒnvăţătorul vostru nu plăteşte darea?î
- ÑBa daî, a zis Petru. Şi c‚nd a intrat Ón casă, Isus i-a luat Ónainte, şi i-a zis: ÑCe crezi, Simone? Œmpăraţii păm‚ntului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?î
- Petru I-a răspuns: ÑDe la străini.î Şi Isus i-a zis: ÑAşadar fiii sunt scutiţi.
- Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni Ónt‚i; deschide-i gura, şi vei găsi Ón ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.î
|
Выбор перевода и языка
|