Matei, capitol 14
- Œn vremea aceea, c‚rmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
- şi a zis slujitorilor săi: ÑAcesta este Ioan Botezătorul! A Ónviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.î
- Căci Irod prinsese pe Ioan, Ól legase şi-l pusese Ón temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
- pentru că Ioan Ói zicea: ÑNu-ţi este Óngăduit s-o ai de nevastă.î
- Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
- Dar, c‚nd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat Ónaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
- De aceea i-a făgăduit cu jurăm‚nt că Ói va da orice va cere.
- Œndemnată de mama sa, ea a zis: ÑDă-mi aici, Óntr-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!î
- Œmpăratul s-a Óntristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă Ómpreună cu el, a poruncit să i-l dea.
- Şi a trimis să taie capul lui Ioan Ón temniţă.
- Capul a fost adus Óntr-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
- Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au Óngropat, şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
- Isus, c‚nd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo Óntr-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, Óntr-un loc pustiu. Noroadele, c‚nd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
- C‚nd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
- C‚nd s-a Ónserat, ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑLocul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de m‚ncare.î
- ÑN-au nevoie să pleceî, le-a răspuns Isus; Ñdaţi-le voi să măn‚nce.î
- Dar ei I-au zis: ÑN-avem aici dec‚t cinci p‚ini şi doi peşti.î
- Şi El le-a zis: ÑAduceţi-i aici la Mine.î
- Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci p‚ini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuv‚ntat, a fr‚nt p‚inile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au Ómpărţit noroadelor.
- Toţi au m‚ncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de făr‚mituri.
- Cei ce m‚ncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
- Œndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre Ón corabie, şi să treacă Ónaintea Lui de partea cealaltă, p‚nă va da drumul noroadelor.
- După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se Ónnoptase, şi El era singur acolo.
- Œn timpul acesta, corabia era Ónvăluită de valuri Ón mijlocul mării; căci v‚ntul era Ómpotrivă.
- C‚nd se Óng‚na ziua cu noaptea (Greceşte: Ón a patra strajă.), Isus a venit la ei, umbl‚nd pe mare.
- C‚nd L-au văzut ucenicii umbl‚nd pe mare, s-au Ónspăim‚ntat, şi au zis: ÑEste o nălucă!î Şi de frică au ţipat.
- Isus le-a zis Óndată: ÑŒndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!î
- ÑDoamneî, I-a răspuns Petru, Ñdacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.î
- ÑVino!î i-a zis Isus. Petru s-a cobor‚t din corabie, şi a Ónceput să umble pe ape ca să meargă la Isus.
- Dar, c‚nd a văzut că v‚ntul era tare, s-a temut; şi fiindcă Óncepea să se afunde, a strigat: ÑDoamne, scapă-mă!î
- Œndată, Isus a Óntins m‚na, l-a apucat, şi i-a zis: ÑPuţin credinciosule, pentru ce te-ai Óndoit?î
- Şi după ce au intrat Ón corabie, a stat v‚ntul.
- Cei ce erau Ón corabie, au venit de s-au Ónchinat Ónaintea lui Isus, şi I-au zis: ÑCu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!î
- După ce au trecut marea, au venit Ón ţinutul Ghenezaretului.
- Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire Ón toate Ómprejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
- Bolnavii Ól rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi c‚ţi s-au atins, s-au vindecat.
|
Выбор перевода и языка
|