Luca, capitol 24
- Œn ziua Ónt‚i a săptăm‚nii, femeile acestea, şi altele Ómpreună cu ele, au venit la morm‚nt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.
- Au găsit piatra răsturnată de pe morm‚nt,
- au intrat Ónăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
- Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, Ómbrăcaţi Ón haine strălucitoare.
- Œngrozite, femeile şi-au plecat feţele la păm‚nt. Dar ei le-au zis: ÑPentru ce căutaţi Óntre cei morţi pe Cel ce este viu?
- Nu este aici, ci a Ónviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe c‚nd era Óncă Ón Galilea,
- c‚nd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat Ón m‚inile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să Ónvie.î
- Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
- La Óntoarcerea lor de la morm‚nt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
- Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau Ómpreună cu ele.
- Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
- Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la morm‚nt. S-a plecat, şi s-a uitat Ónăuntru, dar n-a văzut dec‚t f‚şiile de p‚nză, care stăteau pe păm‚nt; apoi a plecat acasă, mirat de cele Ónt‚mplate.
- Œn aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
- şi vorbeau Óntre ei despre tot ce se Ónt‚mplase.
- Pe c‚nd vorbeau ei şi se Óntrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum Ómpreună cu ei.
- Dar ochii lor erau Ómpiedicaţi să-L cunoască.
- El le-a zis: ÑCe vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi Óntre voi pe drum?î Şi ei s-au oprit, uit‚ndu-se trişti.
- Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: ÑTu eşti singurul străin aici Ón Ierusalim, de nu ştii ce s-a Ónt‚mplat Ón el zilele acestea?î ñ
- ÑCe?î le-a zis El. ñ Şi ei I-au răspuns: ÑCe s-a Ónt‚mplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic Ón fapte şi Ón cuvinte, Ónaintea lui Dumnezeu şi Ónaintea Óntregului norod.
- Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie os‚ndit la moarte, şi L-au răstignit?î
- Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de c‚nd s-au Ónt‚mplat aceste lucruri.
- Ba Óncă nişte femei de ale noastre ne-au pus Ón uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la morm‚nt,
- nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de Óngeri, care ziceau că El este viu.
- Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la morm‚nt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.î
- Atunci Isus le-a zis: ÑO, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, c‚nd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
- Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre Ón slava Sa?î
- Şi a Ónceput de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a t‚lcuit, Ón toate Scripturile, ce era cu privire la El.
- C‚nd s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
- Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ÑRăm‚i cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.î Şi a intrat să răm‚nă cu ei.
- Pe c‚nd şedea la masă cu ei, a luat p‚inea; şi, după ce a rostit binecuv‚ntarea, a fr‚nt-o, şi le-a dat-o.
- Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
- Şi au zis unul către altul: ÑNu ne ardea inima Ón noi, c‚nd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?î
- S-au sculat chiar Ón ceasul acela, s-au Óntors Ón Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
- şi zic‚nd: ÑA Ónviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.î
- Şi au istorisit ce li se Ónt‚mplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la fr‚ngerea p‚inii.
- Pe c‚nd vorbeau ei astfel, Ónsuşi Isus a stat Ón mijlocul lor, şi le-a zis: ÑPace vouă!î
- Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
- Dar El le-a zis: ÑPentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de g‚nduri Ón inimă?
- Uitaţi-vă la m‚inile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.î
- (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat m‚inile şi picioarele Sale.)
- Fiindcă ei, de bucurie, Óncă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: ÑAveţi aici ceva de m‚ncare?î
- I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
- El le-a luat, şi a m‚ncat Ónaintea lor.
- Apoi le-a zis: ÑIată ce vă spuneam c‚nd Óncă eram cu voi, că trebuie să se Ómplinească tot ce este scris despre Mine Ón Legea lui Moise, Ón Prooroci şi Ón Psalmi.î
- Atunci le-a deschis mintea, ca să Ónţeleagă Scripturile.
- Şi le-a zis: ÑAşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să Ónvie a treia zi dintre cei morţi.
- Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, Ón Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, Óncep‚nd din Ierusalim.
- Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
- Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar răm‚neţi Ón cetate p‚nă veţi fi Ómbrăcaţi cu putere de sus.î
- El i-a dus afară p‚nă spre Betania. Şi-a ridicat m‚inile, şi i-a binecuv‚ntat.
- Pe c‚nd Ói binecuv‚nta, S-a despărţit de ei, şi a fost Ónălţat la cer.
- După ce I s-au Ónchinat, ei s-au Óntors Ón Ierusalim cu o mare bucurie.
- Şi tot timpul stăteau Ón Templu, şi lăudau şi binecuv‚ntau pe Dumnezeu. Amin.
|
Выбор перевода и языка
|