Psalmi, psalm 104
- BinecuvÓntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti Ómbrăcat cu strălucire şi măreţie!
- Te Ónveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Óntinzi cerurile ca un cort.
- Cu apele Œţi Óntocmeşti vÓrful locuinţei Tale; din nori Œţi faci carul, şi umbli pe aripile vÓntului.
- Din vÓnturi Œţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
- Tu ai aşezat pămÓntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
- Tu Ól acoperisei cu adÓncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
- dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
- suindu-se pe munţi şi pogorÓndu-se Ón văi, pÓnă la locul, pe care li -l hotărÓsei Tu.
- Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai Óntoarcă să acopere pămÓntul.
- Tu faci să ţÓşnească izvoarele Ón văi, şi ele curg printre munţi.
- Tu adăpi la ele toate fiarele cÓmpului; Ón ele Óşi potolesc setea măgarii sălbatici.
- Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
- Din locaşul Tău cel Ónalt Tu uzi munţii; şi se satură pămÓntul de rodul lucrărilor Tale.
- Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămÓntul să dea hrană:
- vin, care Ónveseleşte inima omului, untdelemn, care -i Ónfrumuseţează faţa, şi pÓne, care -i Óntăreşte inima.
- Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
- Œn ei Óşi fac păsările cuiburi; iar cocostÓrcul Óşi are locuinţa Ón chiparoşi;
- munţii cei Ónalţi sÓnt pentru ţapii sălbatici, iar stÓncile sÓnt adăpost pentru iepuri.
- El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cÓnd trebuie să apună.
- Tu aduci Óntunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun Ón mişcare;
- puii de lei mugesc după pradă, şi Óşi cer hrana dela Dumnezeu.
- CÓnd răsare soarele, ele fug Ónapoi, şi se culcă Ón vizuinile lor.
- Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pÓnă seara.
- CÓt de multe sÓnt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu Ónţelepciune, şi pămÓntul este plin de făpturile Tale.
- Iată marea cea Óntinsă şi mare: Ón ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
- Acolo Ón ea, umblă corăbiile, şi Ón ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace Ón valurile ei.
- Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
- Le -o dai Tu, ele o primesc; Œţi deschizi Tu mÓna, ele se satură de bunătăţile Tale.
- Œţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se Óntorc Ón ţărÓna lor.
- Œţi trimeţi Tu suflarea: ele sÓnt zidite, şi Ónoieşti astfel faţa pămÓntului.
- Œn veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
- El priveşte pămÓntul, şi pămÓntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
- Voi cÓnta Domnului cÓt voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cÓt voi fi.
- Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
- Să piară păcătoşii de pe pămÓnt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
|
Выбор перевода и языка
|