Apocalipsa lui Ioan, capitol 21
- Apoi am văzut un cer nou şi un păm‚nt nou; pentru că cerul dint‚i şi păm‚ntul dint‚i pieriseră, şi marea nu mai era.
- Şi eu am văzut cobor‚ndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sf‚ntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă Ómpodobită pentru bărbatul ei.
- Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ÑIată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Ónsuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
- El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici t‚nguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dint‚i au trecut.î
- Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ÑIată, Eu fac toate lucrurile noi.î Şi a adăugat: ÑScrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.î
- Apoi mi-a zis: ÑS-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Œnceputul şi Sf‚rşitul. Celui ce Ói este sete, Ói voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
- Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
- Dar c‚t despre fricoşi, necredincioşi, sc‚rboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, Ónchinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este Ón iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.î
- Apoi unul din cei şapte Óngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ÑVino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!î
- Şi m-a dus, Ón Duhul, pe un munte mare şi Ónalt. Şi mi-a arătat cetatea sf‚ntă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,
- av‚nd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
- Era Ónconjurată cu un zid mare şi Ónalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece Óngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
- Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
- Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
- Œngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
- Cetatea era Ón patru colţuri, şi lungimea ei era c‚t lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi Ónălţimea erau deopotrivă.
- I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura Óngerul.
- Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
- Temeliile zidului cetăţii erau Ómpodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dint‚i temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald;
- a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
- Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
- Œn cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.
- Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
- Neamurile vor umbla Ón lumina ei, şi Ómpăraţii păm‚ntului Óşi vor aduce slava şi cinstea lor Ón ea.
- Porţile ei nu se vor Ónchide ziua, fiindcă Ón ea nu va mai fi noapte.
- Œn ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
- Nimic Óntinat nu va intra Ón ea, nimeni care trăieşte Ón spurcăciune şi Ón minciună; ci numai cei scrişi Ón cartea vieţii Mielului.
|
Выбор перевода и языка
|