 Apocalipsa lui Ioan, capitol 6
- C‚nd a rupt Mielul cea dint‚i din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zic‚nd cu un glas ca de tunet: ÑVino şi vezi!î
- M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.
- C‚nd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zic‚nd: ÑVino şi vezi.î
- Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe păm‚nt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.
- C‚nd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zic‚nd: ÑVino şi vezi!î M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea Ón m‚nă o cumpănă.
- Şi Ón mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: ÑO măsură de gr‚u pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!î
- C‚nd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zic‚nd: ÑVino şi vezi!î
- M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi Ómpreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a păm‚ntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele păm‚ntului.
- C‚nd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuv‚ntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.
- Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ÑP‚nă c‚nd, Stăp‚ne, Tu, care eşti sf‚nt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni s‚ngele nostru asupra locuitorilor păm‚ntului?î
- Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, p‚nă se va Ómplini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omor‚ţi ca şi ei.
- C‚nd a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca s‚ngele,
- şi stelele au căzut din cer pe păm‚nt, cum cad smochinele verzi din pom, c‚nd este scuturat de un v‚nt puternic.
- Cerul s-a str‚ns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
- Œmpăraţii păm‚ntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns Ón peşteri şi Ón st‚ncile munţilor.
- Şi ziceau munţilor şi st‚ncilor: ÑCădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de m‚nia Mielului;
- căci a venit ziua cea mare a m‚niei Lui, şi cine poate sta Ón picioare?î
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia