Psalmi, psalm 102
- (O rugăciune a unui nenorocit, cÓnd este doborÓt de Óntristare şi Óşi varsă plÓngerea Ónaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pÓnă la Tine!
- Nu-mi ascunde Faţa Ta Ón ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cÓnd strig! Ascultă-mă degrab!
- Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele Ómi ard ca un tăciune.
- Inima Ómi este lovită, şi mi se usucă Óntocmai ca iarba; pÓnă şi pÓnea uit să mi -o mănÓnc.
- Aşa de mari Ómi sÓnt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
- Seamăn cu pelicanul din pustie, sÓnt ca o cucuvaie din dărÓmături;
- nu mai pot dormi, şi sÓnt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
- Œn fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine Ón mÓnia lor.
- MănÓnc ţărÓnă Ón loc de pÓne, şi Ómi amestec lacrămile cu băutura,
- din pricina mÓniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
- Zilele mele sÓnt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
- Dar Tu, Doamne, Tu Ómpărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam Ón neam.
- Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te Ónduri de el, a venit vremea hotărÓtă pentru el.
- Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărÓna lui.
- Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi Ómpăraţii pămÓntului de slava Ta.
- Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta Ón slava Sa.
- El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
- Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
- Căci El priveşte din Ónălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămÓnt,
- ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sÓnt pe moarte;
- pentru ca ei să vestească Ón Sion Numele Domnului, şi laudele lui Ón Ierusalim,
- cÓnd se vor strÓnge toate popoarele, şi toate Ómpărăţiile, ca să slujească Domnului.
- El mi -a frÓnt puterea Ón drum, şi mi -a scurtat zilele,
- Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
- Tu ai Óntemeiat Ón vechime pămÓntul, şi cerurile sÓnt lucrarea mÓnilor Tale.
- Ele vor pieri, dar Tu vei rămÓnea; toate se vor Ónvechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmÓnt, şi se vor schimba.
- Dar Tu rămÓi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfÓrşi.
- Fiii robilor Tăi Óşi vor locui ţara, şi sămÓnţa lor va rămÓnea Ónaintea Ta.
|
Выбор перевода и языка
|