Iov, capitol 7
- Soarta omului pe păm‚nt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
- Cum suspină robul după umbră, cum Óşi aşteaptă muncitorul plata,
- aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
- Mă culc, şi zic: ,C‚nd mă voi scula? C‚nd se va sf‚rşi noaptea?í Şi mă satur de frăm‚ntări p‚nă Ón revărsatul zorilor.
- Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă păm‚ntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
- Zilele mele zboară mai iuţi dec‚t suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
- Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
- Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
- Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se pogoară Ón Locuinţa morţilor!
- Nu se va mai Óntoarce Ón casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul Ón care locuia.
- De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi Ón neliniştea inimii mele, mă voi t‚ngui Ón amărăciunea sufletului meu.
- Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă Ón jurul meu?
- C‚nd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul Ómi va alina durerileí,
- atunci mă Ónspăim‚nţi prin visuri, mă Óngrozeşti prin vedenii.
- Ah! aş vrea mai bine g‚tuirea, mai bine moartea dec‚t aceste oase!
- Le dispreţuiesc!Ö nu voi trăi Ón veciÖ Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
- Ce este omul, ca să-Ţi pese at‚t de mult de el, ca să iei seama la el,
- să-l cercetezi Ón toate dimineţile, şi să-l Óncerci Ón toate clipele?
- C‚nd vei Ónceta odată să mă priveşti? C‚nd Ómi vei da răgaz să-mi Ónghit scuipatul?
- Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine Ónsumi?
- Pentru ce nu-mi ierţi păcatul, şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi Ón ţăr‚nă, şi c‚nd mă vei căuta, nu voi mai fi!î
|
Выбор перевода и языка
|