Iov, capitol 27
- Iov a luat din nou cuv‚ntul, a vorbit Ón pilde, şi a zis:
- ÑViu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care Ómi amărăşte viaţa,
- că at‚ta vreme c‚t voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi Ón nările mele,
- buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
- Departe de mine g‚ndul să vă dau dreptate! P‚nă la cea din urmă suflare Ómi voi apăra nevinovăţia.
- Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele.
- Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
- Ce nădejde-i mai răm‚ne celui nelegiuit; c‚nd Ói taie Dumnezeu firul vieţii, c‚nd Ói ia sufletul?
- Œi ascultă Dumnezeu strigătele, c‚nd vine str‚mtoarea peste el?
- Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Œnalţă el Ón tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
- Vă voi Ónvăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
- Dar voi le cunoaşteţi, şi sunteţi de acelaşi g‚nd; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
- Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
- Dacă are mulţi fii, Ói are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de p‚ine.
- Cei ce scapă din ai lui, sunt Óngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i pl‚ng.
- Dacă str‚nge argint ca ţăr‚na, dacă Óngrămădeşte haine ca noroiul, ñ
- el le str‚nge, dar cel fără vină se Ómbracă Ón ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
- Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
- Se culcă bogat, şi moare despuiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
- Œl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, Ól ia v‚rtejul.
- V‚ntul de răsărit Ól ia, şi se duce; Ól smulge cu putere din locuinţa lui.
- Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi Ómpotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
- Oamenii bat din palme la căderea lui, şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
|
Выбор перевода и языка
|