Iov, capitol 16
- Iov a luat cuv‚ntul şi a zis:
- ÑAstfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte m‚ng‚ietori supărăcioşi.
- C‚nd se vor sf‚rşi aceste vorbe Ón v‚nt? Şi pentru ce at‚ta supărare Ón răspunsurile tale?
- Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi Ón locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
- v-aş m‚ng‚ia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
- Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
- Dar acum, vai! El m-a stors de puteriÖ Mi-ai pustiit toată casa!
- M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă Ónvinuieşte Ón faţă.
- Mă sf‚şie şi mă urmăreşte Ón m‚nia Lui, scr‚şneşte din dinţi Ómpotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
- Ei deschid gura să mă măn‚nce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se Ónverşunează cu toţii după mine.
- Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă Ón m‚inile celor răi.
- Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca Óntr-o ţintă.
- Săgeţile Lui mă Ónconjoară din toate părţile; Ómi străpunge rărunchii fără milă, Ómi varsă fierea pe păm‚nt,
- mă fr‚nge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
- Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul Ón ţăr‚nă.
- Pl‚nsul mi-a Ónroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
- Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
- Păm‚ntule, nu-mi acoperi s‚ngele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
- Chiar acum, martorul meu este Ón cer, apărătorul meu este Ón locurile Ónalte.
- Prietenii mei r‚d de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
- să facă dreptate omului Ónaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului Ómpotriva prietenilor lui.
- Căci numărul anilor mei se apropie de sf‚rşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai Óntoarce.
|
Выбор перевода и языка
|