1 Tesaloniceni, capitol 2
- Voi Ónşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
- După ce am suferit şi am fost batjocoriţi Ón Filipi, cum ştiţi, am venit plini de Óncredere Ón Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu Ón mijlocul multor lupte.
- Căci propovăduirea noastră nu se Óntemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
- Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne Óncredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
- Œn adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am Óntrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
- N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
- Dimpotrivă, ne-am arătat bl‚nzi Ón mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
- Astfel, Ón dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, at‚t de scumpi ne ajunseserăţi.
- Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
- Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sf‚ntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi.
- Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă m‚ng‚iam şi vă adeveream,
- să vă purtaţi Óntr-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Œmpărăţia şi slava Sa.
- De aceea mulţumim fără Óncetare lui Dumnezeu că, atunci c‚nd aţi primit Cuv‚ntul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuv‚ntul oamenilor, ci, aşa cum şi este Ón adevăr, ca pe Cuv‚ntul lui Dumnezeu, care lucrează şi Ón voi care credeţi.
- Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt Ón Hristos Isus, Ón Iudea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor.
- Iudeii aceştia au omor‚t pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
- căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie m‚ntuite. Astfel, ei totdeauna pun v‚rf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns m‚nia lui Dumnezeu!
- Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi c‚tăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu at‚t mai mult dorinţa să vă vedem.
- Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a Ómpiedicat Satana.
- Căci cine este, Ón adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, Ónaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
- Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
|
Выбор перевода и языка
|