Facerea, capitol 50
- Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a pl‚ns, şi l-a sărutat.
- A poruncit doctorilor, care erau Ón slujba lui, să Ómbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au Ómbălsămat pe Israel.
- Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost Óntrebuinţate cu Ómbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au pl‚ns şaptezeci de zile.
- După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: ÑDacă am căpătat trecere Ónaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
- Tatăl meu m-a pus să jur, zic‚nd: ÑIată, Ón cur‚nd eu am să mor! Să mă Óngropi Ón morm‚ntul, pe care mi l-am săpat Ón ţara Canaan.í Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să Óngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi Óntoarce.î
- Faraon a răspuns: ÑSuie-te, şi Óngroapă pe tatăl tău, după jurăm‚ntul pe care te-a pus să-l faci.î
- Iosif s-a suit, ca să Óngroape pe tatăl său. Œmpreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătr‚nii casei lui, toţi bătr‚nii ţării Egiptului,
- toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n-au lăsat Ón ţinutul Gosen dec‚t pruncii, oile şi boii.
- Œmpreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
- C‚nd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut pl‚ngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut Ón cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
- Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ÑIată un mare bocet printre Egipteni!î De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
- Astfel au Ómplinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
- L-au dus Ón ţara Canaan şi l-au Óngropat Ón peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de Ónmorm‚ntare, şi care este faţă Ón faţă cu Mamre.
- Iosif, după ce a Óngropat pe tatăl său, s-a Óntors Ón Egipt, Ómpreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să Óngroape pe tatăl său.
- C‚nd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ÑDacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va Óntoarce tot răul, pe care i l-am făcut?î
- Şi au trimis să spună lui Iosif: ÑTatăl tău a dat porunca aceasta Ónainte de moarte:
- ÑAşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!í Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!î Iosif a pl‚ns c‚nd a auzit cuvintele acestea.
- Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei Ónşişi cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui, şi i-au zis: ÑSuntem robii tăi.î
- Iosif le-a zis: ÑFiţi fără teamă; căci sunt eu oare Ón locul lui Dumnezeu?
- Voi, negreşit, v-aţi g‚ndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul Ón bine, ca să Ómplinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor Ón mare număr.
- Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.î Şi i-a m‚ng‚iat, şi le-a Ómbărbătat inimile.
- Iosif a locuit Ón Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
- Iosif a văzut pe fiii lui Efraim p‚nă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
- Iosif a zis fraţilor săi: ÑEu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta Ón ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.î
- Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zic‚nd: ÑC‚nd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.î
- Iosif a murit, Ón v‚rstă de o sută zece ani. L-au Ómbălsămat, şi l-au pus Óntr-un sicriu Ón Egipt.
|
Выбор перевода и языка
|