Facerea, capitol 44
- Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: ÑUmple cu merinde sacii oamenilor acestora, c‚t vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
- Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai t‚năr, Ómpreună cu argintul cuvenit pentru preţul gr‚ului luiî. Economul a făcut cum Ói poruncise Iosif.
- Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora Ómpreună cu măgarii lor.
- Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, c‚nd Iosif a zis economului său: ÑScoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, c‚nd Ói vei ajunge, să le spui: ,Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
- De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.î
- Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.
- Ei i-au răspuns: ÑDomnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săv‚rşit o asemenea faptă!
- Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
- Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi Ónşine să fim robi ai domnului nostru!î
- El a zis: ÑFie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.î
- Œndată, şi-a pogor‚t fiecare sacul la păm‚nt. Fiecare şi-a deschis sacul.
- Economul i-a scotocit, Óncep‚nd cu cel mai Ón v‚rstă şi sf‚rşind cu cel mai t‚năr; şi paharul a fost găsit Ón sacul lui Beniamin.
- Ei şi-au rupt hainele, şi-a Óncărcat fiecare măgarul, şi s-au Óntors Ón cetate.
- Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe c‚nd era el Óncă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.
- Iosif le-a zis: ÑCe faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?î
- Iuda a răspuns: ÑCe să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai Óndreptăţim?î Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s-a găsit paharul.î
- Dar Iosif a zis: ÑSă mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă Ónapoi Ón pace la tatăl vostru.î
- Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, şi a zis: ÑTe rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te m‚nii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
- Domnul meu a Óntrebat pe robii săi, zic‚nd: ÑMai trăieşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?î
- Noi am răspuns domnului meu: ÑAvem un tată bătr‚n, şi un frate t‚năr, copil făcut la bătr‚neţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui Ól iubeşte.î
- Tu ai spus robilor tăi: ÑAduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.î
- Noi am răspuns domnului meu: ÑBăiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.î
- Tu ai spus robilor tăi: ÑDacă nu se va pogorÓ şi fratele vostru Ómpreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.î
- C‚nd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
- Tatăl nostru a zis: ÑDuceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.î
- Noi am răspuns: ÑNu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel t‚năr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, dec‚t dacă fratele nostru cel t‚năr va fi cu noi.î
- Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ÑVoi ştiţi că nevasta mea mi-a născut doi fii.
- Unul a ieşit de la mine, şi cred că a fost sf‚şiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut p‚nă astăzi.
- Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va Ónt‚mpla vreo nenorocire, cu durere Ómi veţi pogorÓ bătr‚neţile Ón locuinţa morţilor.î
- Acum, dacă mă voi Óntoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
- el are să moară, c‚nd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorÓ cu durere Ón locuinţa morţilor bătr‚neţile robului tău, tatăl nostru.
- Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil, şi a zis tatălui meu: ÑDacă nu-l voi aduce Ónapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.î
- Œngăduie, dar, te rog, robului tău să răm‚nă Ón locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie Ónapoi cu fraţii săi.
- Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd m‚hnirea tatălui meu!î
|
Выбор перевода и языка
|