2 Samuel, capitol 13
- După aceea, iată ce s-a Ónt‚mplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
- Amnon era at‚t de chinuit din această pricină, Ónc‚t a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
- Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
- El i-a zis: ÑPentru ce te usuci din zi Ón zi, tu, fiul Ómpăratului? Nu vrei să-mi spui?î Amnon i-a răspuns: ÑIubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.î
- Ionadab i-a zis: ÑCulcă-te Ón pat, şi fă-te bolnav. C‚nd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ,Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să măn‚nc; să-mi pregătească sub ochii mei o m‚ncare, ca s-o văd şi s-o iau din m‚na ei.î
- Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Œmpăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis Ómpăratului: ÑTe rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le măn‚nc din m‚na ei.î
- David a trimis să spună Tamarei Ónăuntrul odăilor ei: ÑDu-te Ón casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o m‚ncare.î
- Tamar s-a dus Ón casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frăm‚ntat-o, a pregătit turte Ónaintea lui, şi le-a copt;
- lu‚nd apoi tigaia, le-a răsturnat Ónaintea lui.î Dar Amnon n-a vrut să măn‚nce. El a zis: ÑScoateţi pe toată lumea afară.î Şi toată lumea a ieşit afară de la el.
- Atunci Amnon a zis Tamarei: ÑAdu-mi m‚ncarea Ón odaie, şi s-o măn‚nc din m‚na ta.î Tamar a luat turtele pe care le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, Ón odaie.
- Pe c‚nd i le dădea ea să le măn‚nce, el a apucat-o şi i-a zis: ÑVino, soro, şi culcă-te cu mine.î
- Ea i-a răspuns: ÑNu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa Ón Israel; nu face mişelia aceasta.
- Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel Ón Israel. Acum, vorbeşte, te rog, Ómpăratului, şi nu se va Ómpotrivi să fiu a ta.î
- Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.
- Apoi Amnon a ur‚t-o foarte mult, mai mult dec‚t o iubise. Şi i-a zis: ÑScoală-te, şi du-te!î
- Ea i-a răspuns: ÑNu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.î
- El n-a vrut s-o asculte şi, chem‚nd băiatul care-i slujea, a zis: ÑIzgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi Óncuie uşa după ea!î
- Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele Ómpăratului, c‚tă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a Óncuiat uşa după ea.
- Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sf‚şiat haina pestriţă; a pus m‚na Ón cap, şi a plecat ţip‚nd.
- Fratele ei Absalom, i-a zis: ÑA stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.î Şi Tamar, nem‚ng‚iată, a locuit Ón casa fratelui ei Absalom.
- Œmpăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s-a m‚niat foarte tare.
- Absalom n-a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a Ónceput să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.
- După doi ani, pe c‚nd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, l‚ngă Efraim, a poftit pe toţi fiii Ómpăratului.
- Absalom s-a dus la Ómpărat, şi a zis: ÑIată, robul tău are tunsul oilor; să vină Ómpăratul şi slujitorii lui la robul tău.î
- Şi Ómpăratul a zis lui Absalom: ÑNu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.î Absalom a stăruit de el; dar Ómpăratul n-a vrut să se ducă, şi l-a binecuv‚ntat.
- Absalom a zis: ÑDă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.î Œmpăratul i-a răspuns: ÑPentru ce să vină el cu tine?î
- Œn urma stăruinţelor lui Absalom, Ómpăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
- Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: ÑLuaţi seama c‚nd se va Ónveseli inima lui Amnon de vin, şi c‚nd vă voi zice: ,Loviţi pe Amnon!í atunci să-l omor‚ţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!î
- Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii Ómpăratului s-au sculat, au Óncălecat fiecare pe cat‚rul lui, şi au fugit.
- Pe c‚nd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii Ómpăratului, şi că n-a mai rămas nici unul din ei.
- Œmpăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe păm‚nt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sf‚şiate.
- Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑSă nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii Ómpăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotăr‚ri a lui Absalom, din ziua c‚nd Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.
- Să nu se mai muncească dar Ómpăratul, domnul meu, cu g‚ndul că toţi fiii Ómpăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
- Absalom a fugit. Şi t‚nărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
- Ionadab a zis Ómpăratului: ÑIată că vin fiii Ómpăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tăuî.
- Pe c‚nd isprăvea el vorba, iată că fiii Ómpăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au pl‚ns; şi Ómpăratul şi toţi slujitorii lui au pl‚ns mult.
- Absalom fugise, şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, Ómpăratul Gheşurului. Şi David jelea Ón fiecare zi pe fiul său.
- Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
- Œmpăratul David a Óncetat să mai urmărească pe Absalom, căci se m‚ng‚iase de moartea lui Amnon.
|
Выбор перевода и языка
|